Intr-o zi de 7 august, in 1420, incepea construirea domului Santa Maria del Fiore din Florenta. Domul Santa Maria del Fiore, in italiana, Basilica di Santa Maria del Fiore, din Florenta, Italia, este catedrala (in italiana, Duomo) Arhidiocezei Romano-Catolice a Florentei, cunoscuta si recunoscuta pentru arhitectura sa, si mai ales, pentru domul sau  distinctiv. Numele sau, Biserica Sfintei Maria a Florilor, se refera la floarea de crin, care este simbolul Florentei, sau la insusi numele vechi al orasului, Fiorenza. Pe de alta parte, un document din secolul al 15-lea afirma ca numele s-ar referi la Hristos. Complexul cuprinde si faimoasa cladire cunoscuta sub numele de Battistero di San Giovanni, considerata cea mai veche cladire a Florentei, care este alaturi de alte doua bazilici florentine, Santa Croce si Santa Maria Novella, importante cladiri istorice, dar si bazilici minore ale orasului. Proiectata pentru a fi cea mai mare catedrala din lume, Santa Maria del Fiore este astazi depasita ca dimensiuni de Catedrala Sf. Petru de la Vatican, de Catedrala St. Paul din Londra sau de cea din Milano. A fost proiectata de Arnolfo di Cambio in 1296, la dorinta florentinilor de a avea un lacas de rugaciune mai frumos decat cele din Pisa si Siena, cetati rivale, fiind ridicata pe ruinele unei biserici mai vechi, Santa Reparata. Cand a fost terminata era cea mai mare catedrala din Europa acelei epoci, putand adaposti 30.000 de credinciosi. Remarcabila pentru domul de 42 de metri si fatada, cu peretii acoperiti cu marmura de Carrara, Prato, Siena si Lavenza, un amestec inspirat de nuante si culori. Catedrala a fost proiectata de Arnolfo di Cambio in anul 1296. Ridicarea acestui vast proiect a durat 170 de ani, adunand efortul colectiv al mai multor generatii. Domul catedralei, larg de 42 de metri, a fost initial un dom din lemn, ridicat de Arnolfo di Cambio. Ridicarea cupolei de piatra peste bolta catedralei a adus mai multe dificultati tehnice. In 1419 s-a tinut o prezentare de proiecte pentru viitorul dom al catedralei. Principalii participanti au fost Lorenzo Ghiberti (renumit pentru lucrul sau la "Portile Paradisului" de la Baptiseriu) si Filippo Brunelleschi. Solutiile lui Brunelleschi au fost ingenioase si unice pana la acea data. Proiectul deosebit octagonal al domului, asezat pe a un tambur (cilindru) si nu chiar pe acoperis, a permis ridicarea domului fara a mai fi nevoie de schele asezata pe podeaua catedralei. Imensa constructie cantareste 37.000 tone metrice si contine 4 milioane de caramizi. Brunelleschi a trebuit sa inventeze masini speciale de ridicat pietre mari. Aceste masini speciale si tehnici ingenioase in constructie sunt aportul sau fundamental la architectura. Ridicarea domului a inceput in 1420 si a tinut pana in 1436. A fost primul dom octagonal din istorie care a fost ridicat fara o structura de schele de lemn, si cel mai mare dom construit pana atunc (inca este cel mai mare dom din lume). Este unul dintre cele mai impresionante proiecte ale Renasterii. Catedrala a fost sfintita de Papa Eugene IV la 25 martie 1436.