Magic Christmas Show

Intr-o zi de 10 octombrie, in 1903, nemtii lansau pe piata aspirina. Noul medicament a fost obtinut de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a ameliora reumatismul tatalui sau. Aspirina este un medicament antiinflamator non-steroidian, folosit in general ca analgezic, antipiretic, sau antiinflamator. In doze mici, are efect anticoagulant si se foloseste pe termen lung pentru diminuarea riscului de infarct. Hipocrate, medicul grec dupa care s-a numit Juramantul lui Hipocrate, a scris in secolul al V-lea despre o pudra amara extrasa din scoarta de salcie care avea puterea de a usura durerile si de a reduce febra. Acest remediu este mentionat in texte antice din Sumeria, Egipt si Asiria. Amerindienii foloseau si ei scoarta de salcie impotriva durerilor de cap, febrei, durerilor musculare si reumatismului. Preotul englez Edmund Stone a notat in 1763 ca scoarta salciei este un remediu eficace impotriva febrei. Extractul activ al scoartei, numit salicina, dupa numele latin pentru salcia alba (Salix alba), a fost izolat in forma sa cristalina in 1828, de catre farmacistul francez Henri Leroux si chimistul italian Raffaele Piria, care au reusit sa separe acest acid in forma sa pura. Salicina este foarte acida cand este intr-o solutie apoasa saturata, avand un nivel pH de 2,4, de aici numele de acid salicilic. Aspirina a fost derivata la inceput din acidul salicilic, extractul din coaja de salcie, dar in 1899 era realizat un procedeu de a obtine acidul salicilic prin sinteza.