Intr-o zi de 22 mai, in anul 337, la Nicomedia, murea imparatul roman Constantin cel Mare, cel care a scos din ilegalitate crestinismul (n. 272), la numai un an de la sarbatorirea a 30 de ani de domnie. La scurt timp dupa Pastele din 337 (3 aprilie), Constantin a inceput sa se simta rau. A dorit sa fie botezat de catre episcopul Eusebiu de Cezareea, iar dupa botez a purtat numai vesminte albe precum ale unui neofit crestin in locul vesmintelor imperiale. A murit in ziua de Rusalii, iar trupul sau a fost dus cu escorta la Constantinopol si expus pe un catafalc de onoare in Palatul imperial. Constantin a fost ingropat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa, cu mare fast. Prin botez, potrivit religiei crestine, lui Constantin cel Mare i s-au sters atat pacatul originar, mostenit de la Adam si Eva, cat si celelalte pacate savarsite pana la botez. Pentru meritele deosebite pe care le-a avut in legalizarea, sprijinirea si organizarea Bisericii crestine, Constantin cel Mare este venerat ca sfant in Bisericile Ortodoxe, in Biserica Greco-Catolica, la data de 21 mai, odata cu Sfanta Elena, mama sa, precum si in Bisericile vechi orientale.