Intr-o zi de 19 august, in 1881, se nastea, in Liveni, judetul Botosani, George Enescu, considerat cel mai important muzician roman. A fost compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor. A manifestat inca din copilarie o inclinatie extraordinara pentru muzica. A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani, la varsta de 5 ani aparea in primul sau concert si incepea studii de compozitie sub indrumarea lui Eduard Caudella. Primele indrumari muzicale le-a primit de la parintii sai si de la un vestit lautar, Niculae Chioru. "Eram, daca-mi amintesc bine, un copil silitor si chiar destul de constiincios. La patru ani stiam sa citesc, sa scriu, sa adun si sa scad. Nu era meritul meu, caci imi placea invatatura si aveam groaza de aproape toate jocurile, mai cu seama de cele brutale; le gaseam nefolositoare, avand simtamantul ca pierd timpul; fugeam de zgomot si de vulgaritate, iar mai mult decat orice simteam un fel de spaima innascuta in fata vietii. Ciudat copil, nu?" - (Bernard Gavoty - Amintirile lui George Enescu) Intre anii 1888-1894 studiaza la Conservatorul din Viena, avand ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger jr. (vioara) si Robert Fuchs (compozitie). Se incadreaza rapid in viata muzicala a Vienei, concertele sale in care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmand presa si publicul, desi avea doar 12 ani. Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899). In ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in calitate de compozitor in cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica „Poema Romana”. Tot atunci, in acelasi an, incepe sa dea lectii de vioara la Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara. Admirat de Regina Elisabeta a Romaniei (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara in Castelul Peles din Sinaia. Enescu a pus pe muzica cateva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dand nastere mai multor lieduri in limba germana ale compozitorului. Printesa Martha Bibescu si-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare ca aceasta din urma a reusit sa invinga, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regina. Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima sa Simfonie (1905), Sapte cantece pe versuri de Clément Marot (1908). Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, osciland intre stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (in Simfonia Nr. 1), influentele muzicii franceze (de exemplu, in Cantecele pe versuri de Clément Marot), tendintele neo-baroce (in Suita orchestrala Nr. 2) si exprimarea moderna cu totul personala din muzica de camera, opera Oedip sau Simfonia de Camera. Nu trebuie uitata influenta folclorului romanesc, evidenta in cele doua Rapsodii Romane, Sonata pentru vioara "cu caracter popular romanesc", Suita orchestrala Nr. 3 „sateasca”. Celebritatea internationala a lui George Enescu - de care era el insusi intrigat - se datoreaza in special Rapsodiei Romane Nr. 1, popularizata mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitandu-se marile sale creatii.