Intr-o zi de 16 februarie, in 1937, americanul Wallace Hume Carothers, director al departamentului de cercetari fundamentale in fizico-chimie la firma lui Du Pont de Nemours si elev al lui Lavoisier, primea patentul pentru inventia sa, pe care o botezase nylon. Tanarul chimist Wallace Carothers era angajat inca din 1928 la marele concern, iar in 1931 descoperise un alt polimer – neoprenul. Noua fibra, nylon-ul, prezenta calitati cu totul deosebite; avea luciul matasii naturale, iar elasticitatea si rezistenta erau mult mai bune. Denumirea de nylon a fost aleasa dupa ce au fost examinate peste 350 de sugestii, socotindu-se ca nylon era mai usor de pronuntat. Nylonul a fost o revelatie si primii ciorapi din acest material au aparut in magazinele din New York in primavara lui 1940. Numai in prima zi au fost vandute 4 milioane de perechi, ceea ce a facut ca piata japoneza de matase sa se prabuseasca aproape instantaneu, pentru ca America fusese unul dintre importatorii de matase importanti. In primul an s au vandut 64 de milioane de perechi de ciorapi, iar producatorii nu puteau tine pasul cu cererea. Doi ani mai tarziu, cand America a intrat in cel de-Al II-lea Razboi Mondial, ciorapii de nylon, care devenisera o raritate din cauza ca nylonul era folosit drept materie prima pentru confectionarea parasutelor si corturilor militare, erau oferiti de soldatii americani englezoaicelor pe care vroiau sa le impresioneze. Nylon-ul a fost folosit pentru confectionarea parasutelor utilizate la debarcarea din Normandia. La sfarsitul razboiului, nylon-ul era simbolul modernismului si prosperitatii.