„Ai grijă, mamaie, să nu pățești ceva pe drum.” Asta îmi spunea bunica de fiecare dată când plecam la București împreună cu multe informații despre cât de periculos poate fi orașul. Nu conta prea mult unde mergeam. Puteam să merg până în satul vecin sau să plec la București. Aveam să aud, aproape inevitabil: „Ai grijă să nu pățești ceva că uite ce am văzut la știri.”
La 18 ani, mi se părea doar o grijă de bunică. Astăzi mă gândesc că, de fapt, replica asta spune ceva foarte interesant despre felul în care funcționează mintea noastră și cu ce alte informații o alimentăm. Pentru că, atunci când plecam de acasă, bunica nu îmi spunea: „Ai grijă să te bucuri.”, „Să te distrezi.”, „Poate descoperi ceva frumos.” Nu era asta, primul lucru la care se gândea era ce ar putea merge rău și că pericolele sunt la fiecare pas.
Oare de ce?
Noi, oamenii, avem o tendință foarte puternică de a observa și reține mai ușor informațiile negative sau amenințătoare. Din punct de vedere al supraviețuirii, era mai important să observi pericolul decât să ratezi ceva plăcut. Dacă strămoșii noștri vedeau ceva mișcându-se în tufișuri, era mai util pentru supraviețuirea specie să se gândească: „Oare este un prădător?” decât să admire ce frumos se mișcă frunzele. Dacă era doar vântul, nu se întâmpla nimic. Dacă era un animal care îi putea ataca și îl ignorau, consecințele puteau fi serioase. Așa că sistemul nostru de detectare a amenințării a devenit foarte atent la lucrurile care ar putea indica un pericol.
Acest fenomen este cunoscut în psihologie drept biasul negativității: tendința de a acorda mai multă atenție informațiilor negative decât celor pozitive. Astfel că, evolutiv, credem mai degrabă că lumea este un loc periculos decât unul sigur.
Aici începe să devină interesantă relația noastră cu știrile negative. De ce le consumăm dacă ne fac rău? Pentru că informația despre pericol ne poate fi utilă.
Dacă afli că pe un anumit drum au avut loc mai multe accidente, poate vei fi mai atent/ă când conduci sau eviți zona. Dacă auzi că există un anumit tip de fraudă, poate vei ști să te protejezi. Dacă afli despre un pericol real, informația îți poate crește șansele de a-l evita. La fel cum făceau strămoșii noștri când trăiau în junglă, doar că tipurile de pericole erau mai puține și nu erau conectați cu toate pericolele din toată lumea.
Doomscrolling-ul cel de toate zilele
Problema apare atunci când consumăm constant informație despre pericole și aici apare ceea ce numim astăzi doomscrolling. Deschizi o știre. Mai vezi una. Apoi un accident. Un caz de dispariție. Un scandal. O tragedie. Un videoclip despre un pericol. Un comentariu despre cât de rău este totul. Și, fără să îți dai seama, continui să cauți. Poate chiar cu gândul: „Mai verific puțin, să văd ce s-a întâmplat.” Dar, de multe ori, nu mai cauți informație. Cauți siguranță prin informare: „Dacă știu ce se întâmplă, poate pot preveni.” Doar că sentimentul de control nu vine neapărat. Și atunci mai verifici o dată. Iar internetul face lucrurile și mai interesante. Pentru că ceea ce ne atrage atenția nu este neapărat și ceea ce ne face bine.
Un studiu publicat în Scientific Reports în 2024, care a analizat peste 95.000 de articole și sute de milioane de postări pe Facebook și X, a arătat că articolele cu un ton negativ erau distribuite semnificativ mai mult decât cele pozitive.
Cu alte cuvinte, știrile negative nu doar că ne atrag atenția. Au și o probabilitate mai mare de a circula.
Iar asta creează un cerc: ne atrage negativitatea → interacționăm cu ea → este distribuită mai mult → vedem mai multă negativitate.
De aceea poate părea uneori că numai lucruri rele se întâmplă și că lumea e un loc periculos. Nu pentru că în lume nu se întâmplă și lucruri bune. Ci pentru că lucrurile rele sunt foarte bune la a ne captura atenția. Iar algoritmul, de îndată ce ți-a învățat interesele, se asigură că ți le livrează zilnic în notificări și pe social media.
Suntem ființe sociale
Și cancanul? Aici lucrurile devin și mai interesante. Nu toate informațiile negative sunt despre pericole fizice. Uneori suntem atrași de: „Ai văzut ce a făcut X?”, „Ai auzit ce s-a întâmplat între Y și Z?”, „Știi cine s-a despărțit?”, „Ai văzut ce scandal a fost?”
De ce? Pentru că informația despre ceilalți ne ajută și ea să înțelegem lumea socială. Suntem ființe sociale. Ne interesează cine cu cine este, cine a încălcat o regulă, cine a fost respins, cine a avut succes, cine a pierdut statut, cine este „bun” și cine este „rău”. Și prin asta ne comparăm pe noi și propria viața cu a celor care e vizibilă și pusă pe tapet. Aflăm unde suntem noi, ce am realizat, cum arată viața noastră în comparație cu a altora. Cancanul combină adesea mai multe ingrediente foarte puternice pentru atenție: conflict + emoție + oameni + surpriză + încălcarea unei norme sau ieșirea din tipare. Nu este întâmplător că o poveste despre un sportiv care a câștigat o medalie poate trece aproape neobservată, în timp ce povestea despre X și Y care s-au certat poate deveni virală.
Prețul știrilor negative
Dar există un cost. Problema nu este că citim o știre negativă. Problema este când creierul nostru ajunge să primească aproape exclusiv informație despre pericol, conflict și ceea ce merge prost. Un studiu din 2024 despre doomscrolling a găsit o asociere între consumul problematic de știri negative și anxietatea existențială, în două eșantioane din Iran și Statele Unite.
Asta nu înseamnă că orice persoană care citește știri despre dezastre va deveni anxioasă. Dar ne amintește ceva important: ceea ce consumăm în mod repetat ne influențează felul în care percepem lumea. Dacă, zi după zi, mintea ta primește sute de dovezi despre cât de periculoasă, nedreaptă, violentă și imprevizibilă este lumea, este posibil ca lumea să înceapă să ți se pară exact așa și vei alege inconștient în viața ta doar situații care să-ți confirme credința.
Și aici ne întoarcem la bunica și la replica ei: „Ai grijă, mamaie, să nu pățești ceva pe drum.” În spatele acestei fraze era, probabil, iubire. Dar și o minte care încerca să anticipeze pericolul. Să mă protejeze. Să mă pregătească. Și cred că facem asta și astăzi, doar că avem în buzunar un dispozitiv prin care putem primi, în câteva secunde, sute de povești despre toate lucrurile care ar putea merge rău în lume. Nu trebuie să devenim indiferenți. Nu cred că soluția este să nu mai citim știri sau să ignorăm realitatea. Ci să devenim mai conștienți de ce alegem să lăsăm să ne ocupe atenția.
Înainte să dai curs unor știri negative întreabă-te asta:
● „Am nevoie de această informație sau doar îmi hrănește anxietatea?”
● „Pot face ceva concret cu ceea ce tocmai am aflat?”
● „Pot oferi o mână de ajutor în această situație?”
● „Mă informez sau mă alertez continuu?”
Din când în când, hai să ne amintim că lumea nu este formată doar din lucrurile care ajung pe prima pagină și ne alertează. Există și oameni care se ajută, businessuri locale care se promovează și propun o schimbare, copii care fac performanță, oameni care își schimbă viața. Gesturi de bunătate pe care nu le filmează nimeni și pe care le putem observa în viața de zi cu zi. Lucruri bune care, pur și simplu, nu sunt la fel de zgomotoase și spectaculoase. Pentru că uneori nu ceea ce se întâmplă cel mai des ajunge cel mai repede la noi, ci ceea ce ne captează cel mai ușor atenția. Și ține minte: poți oricând decide să dezinstalezi aplicațiile de știri, să oprești notificările, să alegi tu ce consumi, în loc să îi lași pe alții să decidă pentru tine.
Georgiana Ghiță este Coach Profesionist și psihoterapeut în formare. Călătorește alături de oameni de peste 10 ani, în zona de HR, leadership, training și coaching. În acest drum, a descoperit că fiecare om are propriile resurse și soluții pentru a ajunge acolo unde își dorește și că, de multe ori, ceea ce are nevoie este să le descopere în interiorul său. Lucrează cu persoane care își doresc să înțeleagă mai bine tiparele emoționale și relaționale în care se află, să își atingă obiectivele, să învețe să comunice asertiv și să construiască relații sănătoase cu cei din jur.
Foto: Freepik
