Intr-o zi de 27 septembrie, in 1896, in cadrul unei ceremonii internationale festive avea loc inaugurarea canalului navigabil Portile de Fier. Portile de Fier este numele unui defileu pe fluviul Dunare. Face parte din granita dintre Serbia si Romania si are o lungime de 134 km. Defileul se afla intre Romania in nord si Serbia in sud. In acest punct, raul separa Muntii Carpati de Balcani. Numele maghiar, Vaskapu, inseamna tot "Portile de Fier", si este folosit, impreuna cu cel romanesc, pentru a denumi intreg lantul de defileuri. Un nume alternativ romanesc pentru ultima parte este Clisura Dunarii. Defileul este uneori denumit "Defileul Dunarii", denumire gresita deoarece cursul fluviului mai are si alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád. Dunarea se ingusteaza pentru prima oara dincolo de insula (romaneasca) Moldova Veche, cunoscuta sub numele de Defileul Golubac. Are 14,5 km lungime si 230 m latime in cel mai ingust punct. La inceputul defileului se afla un fort medieval la Golubac, pe malul sarbesc. Prin valea Ljupovska se ajunge la cel de-al doilea defileu, Gospodin Vir, care are 15 km lungime si se ingusteaza pana la 220 m. Culmile urca pana la 500 m si sunt cel mai greu de ajuns de pe pamant. Donji Milanovac, mai larga, face legatura intre Cazanele mari si Cazanele mici, care au o lungime de 19 km impreuna. Valea Orsova este ultima sectiune mai larga inainte ca fluviul sa ajunga la campiile Valahiei si la ultimul defileu, Defileul Sip. Cazanele Mari este cel mai cunoscut si mai ingust defileu: aici Dunarea se ingusteaza la 150 m si ajunge la o adancime de pana la 53 m. Pentru a face navigabila Dunarea intre Bazias si Turnu-Severin, in aceasta regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri si valtori, guvernul ungar din initiativa contelui maghiar István Szechenyi inca in anul 1834 incepea indepartarea stancilor din cataractele Clisurii-de-sus si lucrarile vor continua pana la 1846. La 15 septembrie 1890, in urma contractului incheiat intre guvernul ungar si ing. Hajdu, fabricantul H. Luther din Braunschweig si Soc. de Discont din Berlin, se incepeau lucrarile de canalizare in mod sistematic. A fost o lucrare grandioasa, care a necesitat statului maghiar cheltueli enorme (aproximativ 20 milioane de florini. La vremea respectiva un palat cu 4-5 etaje costa in jur de 5-7000 de florini) si o extraordinara energie de munca, insa si foloasele au fost in raport cu sfortarea depusa, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinara navigatiei dunarene, ceea ce a atras dupa sine si o serioasa intensificare a comertului tuturor statelor riverane, care au de-atunci drum deschis spre mare.