Astazi romanii sarbatoresc Sanzienele sau Dragaica, una dintre cele mai cunoscute serbari campenesti. Dragaica este o zeita agrara, protectoare a holdelor semanate si a femeilor maritate. Traditia cere ca in aceasta zi nimeni sa nu lucreze. Dragaica se sarbatoreste printr-un un dans facut de un grup de 5-10 fete din care una este aleasa Dragaica, este imbracata ca o mireasa si impodobita cu spice de grau, in timp ce fetele celelalte se imbraca in alb, poarta un val pe fata in care sunt prinse flori de sanziene, iar in mana tin o coasa. Odata constituit, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La popasuri, in special la rascruci, fetele se aseaza in cerc, cantand si dansand. Se spune ca Dragaica face ca fructele sa se coaca mai repede, ferindu-le de stricaciuni si putrezire. Aceasta sarbatoare coincide cu sarbatoarea crestina a Nasterii Sf. Ioan Botezatorul. Pe de alta parte, Sanzienele sunt, in mitologia romaneasca, Zane rele din din clasa Ielelor, uneori sinonime cu Dragaicele, manifestandu-se, potrivit superstitei, in ziua sf. Ioan Botezatorul. Sanzienele sunt fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Totusi, sunt diferite de Iele, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare.