Intr-o zi de 20 iulie, in 1969, primul pamantean, astronautul american Neil Armstrong, membru al echipajului „Apollo–11", cobora pe suprafata Lunii, la 10:56 PM, si rostea cuvintele „este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire". Aceasta a fost cea de a doua si ultima misiune spatiala a lui Armstrong – cea de comandant al misiunii de aselenizare Apollo 11 din iulie 1969. In acest faimos "pas urias pentru omenire", Armstrong si Buzz Aldrin au coborat pe suprafata Lunii, petrecand 2,5 ore cu explorarea acesteia, timp in care cel de-al treilea membru al echipajului lor, Michael Collins, se afla in capsula pe orbita in jurul Lunii. Unele persoane si grupuri acuza NASA si alte organizatii implicate in programul Apollo de falsificarea misiunilor de aselenizare. Acuzatiile de fals cuprind printre altele urmatoarele afirmatii: cosmonautii programului Apollo nu au ajuns pe Luna niciodata, NASA a recurs la fabricarea, distrugerea si modificarea dovezilor (fotografii, inregistrari, esantioane de roca) pentru a face publicul sa creada ca aselenizarile au avut loc in realitate si NASA si altii continua si azi aceasta conspiratie. Marea majoritate a oamenilor de stiinta sustine ca aceste acuzatii sunt neintemeiate. De asemenea sondajele de opinie arata ca si in randurile publicului general exista foarte putini sustinatori ai acestor acuzatii, sondajele aratand ca in S.U.A. doar 6%-28% din populatie crede ca aselenizarile au fost trucate, in timp ce restul cred ca misiunile NASA au fost reale sau au raspuns „Nu stiu.”