Vacanțele au darul de a ne scoate din cotidian și de a ne așeza, măcar pentru puțin, într-un alt ritm. Nu contează dacă e vorba de un weekend la mare, o plimbare printr-un oraș cu străzi pietruite sau o drumeție pe munte – aproape întotdeauna apare nevoia de a lua cu noi ceva din locurile prin care trecem. Iar cel mai la îndemână mod de a le păstra este, astăzi, fotografia.
O facem instinctiv – când lumina cade frumos pe o fațadă, când ne surprinde o privire sau când ni se pare că un colț de lume ne spune o poveste. Nu planificăm prea mult, ci apăsăm pe declanșator ca și cum am vrea să oprim timpul. Măcar un pic.
Privește întâi, apoi fotografiază.
Cel mai bun sfat nu are legătură cu tehnica, ci cu prezența. Înainte să scoți telefonul sau aparatul, oprește-te o secundă. Uită-te bine. Ce vezi? Ce simți? Ce anume te atrage în fața ta?
Poate că nu o să faci poza perfectă, dar o să surprinzi ceva real. Pentru că, înainte de toate, fotografia bună începe cu atenția. Cu felul în care ești acolo, în acel moment.
Nu te stresa cu regulile – dar ai grijă la cum încadrezi.
Nu trebuie să știi reguli de compoziție ca să faci o poză frumoasă. E mai degrabă o chestiune de echilibru. Încearcă să nu încarci cadrul, să elimini ce distrage atenția, să lași „spațiu” în jurul subiectului. O fotografie respiră altfel când e simplă și curată.
Uneori, e suficient să te miști puțin – mai la stânga, mai jos, mai aproape.
Iar lumina face toată diferența.
Diminețile devreme și serile târzii sunt ideale – lumina e caldă, blândă, umbrele sunt lungi, totul capătă o atmosferă mai poetică. Dar și la prânz, cu soarele sus, poți surprinde ceva interesant – texturi, umbre clare, culori vii.
Important e să fii atent la cum cade lumina. Asta schimbă tot.
Schimbă unghiul. Schimbă povestea.
Ne-am obișnuit să fotografiem din picioare, cu aparatul în fața ochilor. Dar dacă te apleci, te urci undeva sau fotografiezi prin ceva – o fereastră, o frunză, o umbreluță – cadrul prinde viață. Devine mai interesant. Mai personal.
Perspectiva contează. De multe ori, tocmai unghiul diferit face ca o fotografie banală să devină memorabilă.
E ok să folosești telefonul – contează ochiul, nu aparatul.
Ai deja în buzunar o unealtă mai mult decât suficientă. Nu te gândi prea mult la megapixeli. Asigură-te doar că lentila e curată, lumina e bună și subiectul e clar.
Încearcă să nu folosești zoom-ul digital (mai bine te apropii, dacă poți) și fă pozele cu aplicația camerei, nu direct din rețelele sociale. Editează-le după, dacă simți nevoia.
Cele mai bune poze? De multe ori, sunt cele mai simple.
O vacanță nu înseamnă doar monumente și panorame. Uneori, cele mai dragi fotografii sunt cele care surprind lucruri mici: o cafea băută în liniște, o privire pe furiș, o străduță goală la amiază.
În detalii se ascunde emoția. Acolo unde nu te aștepți. Iar peste ani, tocmai acele detalii vor însemna cel mai mult.
Nu încerca să impresionezi. Încearcă doar să-ți amintești.
Fotografia de vacanță nu trebuie să fie „perfectă”. Nu trebuie să arate ca în reviste. E despre tine și ce ai simțit într-un loc anume, într-un moment anume. Despre ce vrei să păstrezi.
Și, poate că, dintr-o imagine simplă, făcută cu gândul „așa m-am simțit atunci”, o să rămână cea mai frumoasă amintire.
Mirela Bichigeanu, artist vizual, este lector la Fundația Calea Victoriei, unde va susține cursul Arta Fotografiei de Călătorie: Transformă-ţi Vacanţele în Poveşti Vizuale, intre 7-11 iulie.
Foto: Freepik
