Ți s-a întâmplat vreodată să izbucnești și, la câteva minute după, să te întrebi: „De ce am reacționat așa?”. Poate a fost o vorbă aruncată de cineva, un e-mail cu ton ușor agresiv sau o greșeală minoră care a aprins fitilul.
Adevărul e că reacțiile noastre impulsive nu sunt despre „evenimentul” din afară, ci despre ce se aprinde în interiorul nostru și cât de multă grijă avem de starea noastră de bine. Poate că ne enervăm mai ușor în relația cu copilul și cu partenerul sau la birou, cu șeful și colegii. Acestea sunt doar contexte, e important să vedem ce mesaje au ele pentru noi.
Să înțelegem ce se întâmplă în noi când ne enervăm sau „ne sare țandăra ușor”
În spatele fiecărei reacții intense pe care o avem stau multe conexiuni neuronale și emoții. Pentru fiecare din noi, momentele conflictuale înseamnă altceva. Când simțim un pericol (chiar dacă e doar un ton ridicat sau o critică), se apasă butonul de alarmă în creierul nostru. Instant, corpul intră în „luptă, fugi sau îngheață”. Principala funcție a creierului nostru este să ne țină în siguranță.
Make Life Magic
Ce e greșit în strategia struțului: problemele nu dispar când ne băgăm capul în nisip
Se eliberează adrenalină, respirația se accelerează, pulsul crește și logica dispare. Cortexul prefrontal, partea rațională, cea care ne ajută să gândim limpede și conștient, e practic deconectată.
Cu alte cuvinte: nu reacționezi tu, ci niște răspunsuri automate, învățate cândva mai demult. Creierul nu face diferența între un leu care te atacă și un coleg care îți trimite un mesaj agresiv la birou. Răspunsul e același: „PERICOL! Apăra-te!”
De ce ne enervăm mai tare la anumiți triggeri?
Fiecare dintre noi are „butoanele” lui sensibile. Pentru unii e critica, pentru alții lipsa de control, pentru alții sentimentul că nu sunt ascultați sau apreciați. Acești triggeri au rădăcini adânci: experiențe din trecut, ce am învățat că e ok să facem în astfel de momente și ce nu e ok, răni emoționale sau credințe limitative precum „nu sunt suficient de bun”, „nu am valoare”, „dacă greșesc, voi fi respins”.
Când cineva apasă, fără să știe, pe acel buton, nu reacționezi la situația prezentă, ci la tot bagajul din spate. Așa apar reacțiile disproporționate: ți se pare că explodezi „din nimic”. Dar, de fapt, reacționezi la ceva vechi, nevindecat și de care poate că nici nu ești conștient/ă.
Cum poți să te calmezi înainte să reacționezi
Deși pare că furia te ia prin surprindere, între stimul și reacție există un spațiu mic, câteva secunde în care poți alege. Și acolo se află puterea ta de a acționa diferit.
Oprește-te. Respiră.
Când simți că urmează să izbucnești, fă o pauză de 5 secunde și trage aer adânc în piept. Inspiră pe nas, expiră lent pe gură. E banal, dar are un efect direct asupra sistemului nervos: trimite un mesaj către creier că ești în siguranță. Respirația încetinește ritmul cardiac și „repornește” conexiunea cu partea rațională a creierului. Câștigi timp pentru tine pentru a alege cum să acționezi pe mai departe în situația dată. Pe cât de simplu pare, știu că nu e ușor, dar asta face diferența între o viață trăită conștient sau pe pilot automat. Nu iese mereu din prima, e nevoie de practică, dar se poate.
Numește ceea ce simți
Spune-ți în minte sau cu voce tare: „Acum simt furie / frustrare / rușine.” Când numești emoția, o aduci din zona inconștientului în conștient. E ca și cum ai aprinde lumina într-o cameră întunecată. Și, brusc, nu mai ești emoția ta, o observi și scade din intensitate. Dar nu mă crede pe cuvânt, te invit să experimentezi.
Dă-ți voie să consumi emoția
Emoțiile se simt în corp, fiecare în altă zonă. Dacă reprimăm o emoție, ea nu dispare: rămâne acolo, stocată și se acumulează. Furia, de exemplu, emană multă energie în corp, iar dacă nu o miști sau consumi, te “arde” pe dinăuntru. Am trăit pe propria piele, crede-mă că nu se simte plăcut în corp când reprimi furie, te apucă diverse probleme de sănătate.
Pune pauză la conversație dacă simți că te acaparează furia și reia dupa ce o consumi. Ridică-te, plimbă-te câteva minute, dă un pumn într-o pernă, fă 10 genuflexiuni, orice ajută la eliberarea tensiunii. Corpul eliberează energia, tu te calmezi, iar creierul tău se conectează și poți gândi din nou.
Întrebarea la care să reflectezi
„Ce e, de fapt, în spatele acestei reacții?”: de multe ori, sub furia care ne face să reacționăm imediat, se poate ascunde altceva, poate frică, rușine, tristețe, neputință sau o poveste pe care ți-o spui despre astfel de situații. Dacă reușești să te uiți acolo, să explorezi fără judecată, să vezi ce se ascunde în profunzimile tale, începi să te înțelegi mai bine. Și reacțiile impulsive se domolesc, pentru că începi să vezi emoția nu ca pe un dușman, ci ca pe un semnal.
Nu poți opri creierul să reacționeze și nici nu e nevoie, uneori ai nevoie de reacții rapide când chiar ești în pericol. Dar nu ești tot timpul în pericol, iar pentru aceste situații îl poți antrena. Prin practică. Prin conștiență. Prin muncă de dezvoltare personală.
De fiecare dată când alegi să respiri, să nu răspunzi imediat, să observi, creezi o nouă cale neuronală. Iar cu timpul, creierul învață că nu trebuie să apese mereu butonul roșu. E ca și cum ți-ai reeduca sistemul nervos să nu mai creadă că orice e-mail de la șef e un pericol de viață și de moarte.
A te calma înainte să reacționezi nu înseamnă să te prefaci că nu simți. Înseamnă să-ți asumi responsabilitatea pentru ce faci cu ce simți. Să fii conștient de tine și să alegi tu cum să acționezi. Furia, frustrarea, iritarea, toate au un mesaj pentru tine și avem nevoie de toate emoțiile. Nu e sănătos să le reprimăm sau să ne dorim să le eliminăm complet, ci doar să le gestionăm conștient.
Așa că data viitoare când simți că urmează să explodezi, aplică recomandările de mai sus. Iar dacă nu reușești să te oprești și emoțiile preiau controlul, e OK să ceri ajutor și să primești susținerea și ghidarea unui terapeut sau coach profesionist.
Foto: Freepik
