La o scară de timp umană, viața ne poartă în sus și în jos, iar viitorul pare uneori luminos. Dacă, însă, gândim la o scară mai mare de timp, vedem că viitorul este prin excelență sumbru!
Modificarea Pământului
Trăim pe o planetă care suferă modificări. Nu atât de rapide cât să le resimțim, dar destul de dramatice în timp. Dacă privim pe repede înainte planeta noastră, vom vedea ca în următorii 200 de milioane de ani continentele se vor uni.
Dacă deplasarea continentelor se va desfășura în ritmul actual, peste numai 50 de milioane de ani Africa se va ciocni cu Europa, iar Marea Mediterană și Marea Roșie vor deveni mări închise. Australia se va ciocni de partea de sud-est a Asiei, iar California va ajunge în Alaska. Vom putea trece pe jos din Spania în Maroc, iar Australia nu va mai fi o insulă. Marea Britanie se va apropia de pol, iar Siberia se va deplasa spre sud, devenind un loc călduros.
Unde vom merge în vacanță?
Dacă îți plac munții înalți și nu vrei să mergi în Himalaya, nu trebuie decât să aștepți cam 50 de milioane de ani, timp în care Africa se va ciocni de Europa. În urma ciocnirii, se va ridica un alt lanț muntos, cu piscuri la fel de înalte precum Everest. Marea Mediterană va dispărea, deci nu vom mai putea merge la petrecerile extravagante din Ibiza.
Peste 200 de milioane de ani, mișcarea continentelor va duce la apariția unui super-continent, denumit Pangeea. Se pare că centrul continentului va fi Africa actuală, sudul va fi compus din lipirea Americii de Sud cu Australia, iar nordul din Asia, Africa și Europa. Continentul America de Nord va păzi partea vestică a Pangeei.
În interiorul pământului
Energia internă a planetei noastre este produsă prin dezintegrarea radioactivă a uraniului-238, care are un timp de înjumătățire de 4,5 miliarde de ani. Acest lucru înseamnă că interiorul planetei noastre produce azi de două ori mai puțină energie decât atunci când s-a format. Pe măsură ce va trece timpul interiorul se va răci, iar procesele geologice vor încetini.
Crusta planetei noastre va deveni mai groasă, iar energia internă nu va mai scăpa în spațiu atât de ușor cum o face în prezent. Lipsită de această posibilitate, materia caldă din interiorul Pământului se va acumula în zone sensibile de unde va erupe puternic la suprafață. Vom avea erupții vulcanice cum Hollywood-ul nici nu visează, iar solul va fi acoperit de lavă și cenușă.
Pământul va intra, până la urmă, în perioada senectuții. Vulcanismul se va reduce până la dispariție, iar continentele nu se vor mai deplasa deloc. În următoarele miliarde de ani, nivelul oceanelor va scădea pe măsură ce apa va fi absorbită de scoarța terestră. Dar răcirea interiorului planetei nu va duce la scăderea temperaturii la suprafață pentru că, pe măsură ce înaintează în vârstă, Soarele devine din ce în ce mai strălucitor.
Schimbarea Soarelui
Noi am prins Soarele în perioadă de echilibru, când gravitația sa este la fel de puternică ca presiunea din nucleu. Așa stau lucrurile de cinci miliarde de ani și la fel o vor face în următorii patru miliarde.
Soarele va începe să fie din ce în ce mai mare și mai strălucitor, iar peste 5 miliarde de ani va fi o gogoașă de stea, de 200 de ori mai mare decât în prezent. De pe Pământ vom vedea apusuri care durează 6 ore și un Soare care ocupă jumătate de cer, însă este puțin probabil să mai fie cineva în viață pe vremea aceea. După un alt miliard de ani din Soare va rămâne doar miezul său, care va da lumină precum Luna Plină. Planeta noastră se va scălda în întuneric și frig, devenind de nelocuit.
Ciocnirea galaxiilor
Cam în aceeași perioadă, galaxia noastră se va ciocni cu cea din Andromeda, rezultând o galaxie mai mare. Această nouă galaxie, Milkomeda, va fi foarte luminoasă pentru că se vor ciocni între ei norii de gaz din cele două galaxii, iar asta va duce la formarea rapidă de stele.
Cândva peste 100 de miliarde de ani, galaxiile din grupul local vor începe să se ciocnească de cele din roiul din Virgo, proces ce va continua aproximativ 600 de miliarde de ani.
Lumina care vine de la alte galaxii se va diminua treptat pe măsură ce stelele se sting, iar cândva peste 2000 de miliarde de ani, din cauza expansiunii accelerate a Universului, galaxiile nu se vor mai putea vedea din zona în care ne aflăm. Pur și simplu vor fugi de noi cu o viteză mai mare decât cea a luminii, drept pentru care lumina lor nu va mai ajunge la noi. Peste 10.000 de miliarde de ani Universul va fi compus doar din stele stinse și găuri negre, dar peste 1 miliard de miliarde de ani ceva și mai grav se va întâmpla: stelele stinse aflate în galaxii fie vor fi expulzate în afara lor, fie vor cădea pe găurile negre aflate în centrul galaxiilor, deci în Univers vom întâlni fie stele stinse, fie găuri negre.
Viitorul Universului este sumbru, dar asta înseamnă, de fapt, că prezentul este luminos, oricât de întunecat ar putea să pară, uneori!
Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, scriitor și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține din 10 februarie cursul Astronomie: cerul, sistemul solar şi universul.
Foto: Freepik
