Poate vi s-a întâmplat și vouă să simțiți, când deschideți șifonierul, ca ați nimerit în dulapul altcuiva. Mie mi s-a întâmplat. Sunt pe grabă, dimineața, la cafea îmi fac o idee vagă despre ce aș vrea să port, apoi îmi dau seama că multe lucruri care mi-ar plăcea nu există, de fapt, în șifonierul meu.
Privesc rochia aceea „de ieșit” pe care o iubeam, dar care acum pare că aparține altei persoane sau, fie, tot mie, dar unei versiuni din trecut. La tine ar putea fi pantofii cu toc sau bocanii de munte cumpărați într-o perioadă în care credeai că vei avea mai mult timp de ieșit seara sau de drumeții. Sau poate e sacoul serios, de „femeie care știe ce face”, pe care îl porți din inerție, deși tu, în ultima vreme, ai vrea să te concentrezi mai degrabă pe ce simți.
E o situație normală și nu ai nicio vină
În loc să ne încăpățânăm să purtăm lucruri care nu ne mai reprezintă pentru că am dat bani pe ele, ar trebui să ne împăcăm cu ideea că stilul se schimbă. Și nu pentru că se schimbă trendurile, ci pentru că ne schimbăm, de fapt, noi. Nu știu pe nimeni care să fi trecut printr-o etapă importantă de viață fără ca asta să se vadă, mai devreme sau mai târziu, în haine. Uneori subtil, alteori ca un mic cutremur vestimentar, cum a fost cazul unei prietene care a trecut printr-un divorț urât, a slăbit de stres, apoi și-a reconstruit garderoba și a arătat mai bine ca niciodată până atunci.
La mine, schimbările de stil n-au venit niciodată atât de abrupt și radical, mai degrabă prin detalii: haine care au început să mă strângă nu neapărat în talie, ci mă strângeam eu în mine când le purtam pentru că păreau din alt film. Sau mai erau piese pe care le purtam din reflex, nu din plăcere.
Abia mai târziu mi-am dat seama că nu dulapul era problema, ci faptul că eu evoluasem spre altceva, spre o nouă etapă din viața mea. Psihologia vorbește despre haine ca despre una dintre cele mai accesibile forme de exprimare a identității. Le îmbraci și ele spun ceva despre tine fără să fie nevoie de explicații. De aceea, când identitatea se schimbă, și garderoba ar trebui să țină pasul.
De aici vin perioadele confuze, în care ai dulapul plin și totuși nimic de purtat. Nu pentru că nu ai opțiuni, ci pentru că hainele tale vorbesc despre cine ai fost, iar tu ești deja cu câțiva pași mai departe.
Dar cum procedăm?
Când simți că vrei să-ți schimbi garderoba fără să te coste exagerat, ajută să pornești cu un buget orientativ și cu puțină răbdare. Nu trebuie cumpărat totul dintr-o dată. Pauzele dintre achiziții te ajută să vezi ce îți lipsește cu adevărat și ce era doar un impuls de moment.
Investește mai întâi în piese care pot fi purtate des și în contexte diferite, iar restul lasă-l să vină natural. Consumul conștient nu înseamnă să te limitezi, ci să știi când o cheltuială îți aduce valoare reală și când e doar o soluție rapidă pentru o stare trecătoare.
Banii cheltuiți cu cap, dar și cu plăcere, se simt diferit decât cei cheltuiți din grabă. Iar hainele care nu te ami reprezintă (cum ar fi, pentru mine, hanoracele, o mare iubire din trecut) pot deveni haine de casă în care te simți relaxat.
Există o mare eliberare în momentul în care îți dai voie să porți ce ți se potrivește acum, nu ce „ar trebui” să-ți placă sau ce simți că ai o datorie să porți pentru că ai cheltuit bani pe ele. Când renunți la hainele care cer prea mult de la tine: să stai dreaptă, să fii atentă, să demonstrezi ceva, să pari mai tânără sau, dimpotrivă, mai matură, te eliberezi. Viața e suficient de solicitantă și fără să mai negociezi zilnic cu o fustă rigidă. Nu cred în ideea de stil găsit o dată pentru totdeauna. Cred în stil ca proces, ca dialog continuu între cine ești, ce trăiești și ce ai nevoie. Uneori e mai colorat, alteori mai sobru. Uneori îndrăzneț, alteori extrem de pragmatic.
Dacă mâine dimineața stai în fața dulapului și ai senzația că nimic nu te reprezintă, poate nu e un semn că nu ai stil, ci că ești într-o tranziție și că e cazul să stai puțin de vorbă cu tine.
Hainele nu mint. Ele spun exact în ce punct al vieții ești. Iar când începi să le asculți fără să te cerți cu ele, descoperi că stilul nu e despre reguli, ci despre cum vrei să te simți când ieși pe ușă.
Foto: Freepik
