Există o întrebare care revine obsesiv în mintea multora dintre noi: „Când a zburat timpul?” Avem cu toții aceleași 24 de ore și, totuși, unii oameni par să trăiască mai multe vieți într-una singură, în timp ce alții simt permanent că sunt pe fugă, mereu în întârziere, mereu datori față de propriile visuri.
Diferența nu stă în maniera în care ne uităm la ceas, ci în felul în care ne raportăm la el. Timpul rămâne, totuși, una dintre cele mai democratice resurse. Este egal distribuit pentru toată lumea.
Un adevăr simplu, dar adesea ignorat, este acesta: timpul pe care îl ai este egal cu viața pe care o ai. Când nu mai am timp, practic nu mai am viață. Nu există o rezervă secretă de ore, nu există un „mai târziu” garantat. Fiecare zi este o bucată de viață consumată sau investită. Din acest punct de vedere, relația cu timpul devine una profund personală și, mai ales, una de responsabilitate. A te împrieteni cu timpul înseamnă, în fond, a-ți asuma viața. Dar pentru a face asta, este nevoie de ceva extraordinar: stabilirea obiectivului personal.
Seneca spunea: dacă lipsește ținta, viața e o rătăcire!
Oamenii care reușesc să facă multe într-o zi nu sunt, contrar miturilor, supraoameni. Nu sunt nici mai rapizi, nici mai norocoși și nici nu trăiesc într-o realitate paralelă. Au însă un lucru esențial: obiective foarte clare. Ei știu de ce se trezesc dimineața și ce anume caută să construiască, pas cu pas. Claritatea obiectivelor scurtează enorm timpul pierdut în indecizie, amânare sau rătăcire. Atunci când știi ce vrei, fiecare acțiune se așează firesc într-o direcție. Mai e ceva, atunci când știu concret încotro intenționez să mă îndrept, motivația și energia par niște efecte naturale.
De aici decurge un al doilea principiu fundamental: stabilirea priorităților. Nu tot ceea ce este urgent este și important, iar nu tot ceea ce este important „bate din picioare” cerând atenție imediată. A trăi într-o permanentă stare de urgență nu este dovadă de eficiență, ci de lipsă de direcție. Prietenia cu timpul presupune curajul de a spune: „asta contează acum” și, la fel de ferm, „asta poate aștepta”. Prioritizarea nu este despre a face mai mult, ci despre a face ce trebuie.
Magia listelor cu ce avem de făcut
În acest proces, celebrul instrument numit to do list devine un demers valoros. A nota lucrurile de făcut nu este doar un exercițiu de organizare, ci și unul de eliberare mentală. Când sarcinile sunt scoase din minte și așezate pe hârtie, energia psihică se poate muta de la stres la acțiune. Totuși, aici apare o capcană frecventă: listele interminabile, care mai degrabă apasă decât motivează.
O listă sănătoasă de to do este realistă, limitată și adaptată capacității tale reale dintr-o zi, nu idealului fantezist despre tine.
Aici se cere conectarea la realitate obiectivă. De obicei, această cunoaștere obiectivă se petrece în prima fază a învățării, cu asistență. Mai simplu spus, e nevoie să te sfătuiești cu cineva din exterior, cineva care este în afara emoțiilor personale și care evaluează rațional situația dată și rezultatul urmărit.
Lista la care nu prea ne gândim
La fel de importantă, dar mult mai rar discutată, este not to do list – lista lucrurilor pe care alegi conștient să nu le mai faci. Este poate cel mai puternic instrument de recuperare a timpului pierdut. În această listă pot intra: verificarea compulsivă a telefonului, întâlnirile fără scop, conversațiile care se transformă în bârfă, sarcinile acceptate din vinovăție, nu din sens etc.
A ști ce să nu mai faci este uneori mai valoros decât a ști ce ai de făcut, pentru că eliberează spațiul și îți oferă energie și claritate. Pentru a stabili ce să nu mai faci este nevoie de hotărâre, asumare și sinceritate în dialogul cu sinele.
De ce, totuși, pentru unii ziua pare să aibă mai multe ore? Pentru că ei nu trăiesc timpul ca pe un dușman, ci ca pe un aliat. Nu îl risipesc luptându-se cu el, ci îl folosesc cu intenție. Ei înțeleg că timpul nu se „găsește”, ci se creează prin alegeri conștiente. Fiecare „da” spus în grabă fură timp de la altceva; fiecare „nu” spus la momentul potrivit câștigă viață.
A te împrieteni cu timpul nu înseamnă rigiditate sau viață trăită după ceas. Din contră, înseamnă libertate. Libertatea de a fi prezent, de a alege, de a trăi cu sens. Când începi să-ți tratezi timpul ca pe viața ta – nu ca pe o resursă abstractă – lucrurile se reașează firesc. Nu vei avea mai multe ore într-o zi, dar vei avea zile mai pline de viață.
Alin Comșa este un psiholog și lector Fundația Calea Victoriei și susține din 6 februarie, de la ora 19:00, cursul Life management – Time management: Cum îmi stabilesc obiectivele?
Foto: Freepik
