Cea mai veche metodă de a transmite informația este povestea; chiar și înaintea scrierii, oamenii foloseau puterea povestirii orale pentru a lega experiențele între generații. Mintea omului are o afinitate pentru acest tip de comunicare. De ce?
Poveștile ne oferă siguranță prin structură. Copiii și adulții iubesc poveștile pentru că sunt o modalitate fantastică de a aduna experiență despre realitate, fără a risca repercusiunile negative ale experienței reale. Mintea noastră leagă cauzele de efect pentru a putea crea predictibilitate în lumea exterioară, dar și în cea interioară. Astfel, noi ne spunem povești despre lumea exterioară pentru a putea simți sentimentul de control și siguranță.
Dar, în secret, în mintea subconștientă, noi construim de când ne naștem o poveste, povestea despre propria persoană. În psihologie, această poveste se numește identitate narativă.
Ea este povestea pe care ne-o spunem despre noi, la nivel conștient și inconștient, pentru a ne motiva deciziile și acțiunile pe care le facem. Unii oameni pot să numească identitatea narativă destin, atât de puternic este acest concept. Haide să explorăm mai profund ce este identitatea narativă din spatele poveștii tale!
Identitatea narativă
Identitatea narativă este firul care leagă evenimentele vieții noastre. Oamenii au nevoie de sens și coerență în viață; astfel, țes evenimentele trecutului într-un fir narativ pentru a motiva prezentul sau acțiunile viitoare. Această nevoie de coerență este atât de puternică, încât mintea poate nu numai să reinterpreteze amintiri, ci poate să le rescrie astfel încât să ne confirme identitatea narativă. Astfel, apare Povestea Ta.
Oamenii pot avea scenarii de răscumpărare sau scenarii de contaminare. În scenariul de răscumpărare mintea folosește evenimente negative trecute pentru a motiva un efort prezent de redresare a vieții. În cel de contaminare oamenii motivează evenimentele trecute pozitive sau negative ale vieții ca fiind motivul distrugerii prezentului sau al viitorului.
Este o poveste care îmi place mult: „Doi frați gemeni aveau un tată care era alcoolic și îi bătea des; băieții obișnuiau să fugă la un vecin ca să se ascundă, când tatăl lor venea beat acasă. Acesta îl lăsa să doarmă în șură și le dădea de mâncare. Povestea s-a repetat până când cei doi băieți au crescut mari și au plecat de acasă. După 20 de ani, vecinul se plimba prin România în vacanță, când, într-un sat, a văzut un domn căzut într-un șanț. L-a scos de acolo și, spre surprinderea lui, a văzut că era unul dintre copiii gemeni. Întrebându-l cum a ajuns în starea aceasta, copilul, devenit bărbat, a răspuns rușinat și frustrat: „Tata era alcoolic, cum voiai să ajung?!”. Întrebându-l de fratele său, acesta i-a spus vecinului că nu mai știe nimic de el de cel puțin 15 ani. Vecinul s-a ambiționat să îl găsească și a reușit. Celălalt frate era mutat într-un oraș mare și o ducea bine, avea familie, o afacere și era fericit. Când l-a întâlnit, vecinul l-a întrebat și pe el cum a reușit să ajungă așa. Acesta i-a răspuns: „Tata era alcoolic, cum voiai să ajung?”.”
Primul scenariu este cel de contaminare, cel de-al doilea este cel de răscumpărare. Cum folosim elementele trecutului nostru pentru a motiva povestea va determina cum va selecta mintea noastră viitoarele oportunități. În fiecare zi oamenii au oportunități pentru a-și construi sau pentru a-și distruge viața.
Neurologia poveștii: povestea nu este ceva ce scriem izolați de lume, în secret. Povestea noastră este identitatea narativă pe care o confirmăm și o adaptăm prin interacțiunea cu lumea și cu ceilalți.
Cum funcționează creierul
Povestea noastră nu devine o iluzie, deoarece este mereu testată cu realitatea, dar asta nu înseamnă că un om nu poate trăi diferite povești cu resursele pe care le deține. În funcție de interpretarea poveștilor, oamenii își pot motiva deciziile sau pot influența ce vor selecta ulterior din oportunitățile realității.
În interiorul creierului nostru avem un grup de neuroni care formează sistemul reticular activator (RAS), care are rolul de a selecta elemente pe care mintea subconștientă le consideră importante pentru a fi prezentate minții conștiente, pentru a genera acțiune. Acest sistem funcționează prin încărcătură emoțională. Spre exemplu: dacă te-aș întreba câte mașini roșii ai văzut săptămâna aceasta, nu ai ști să răspunzi. Dar, dacă cineva de încredere ți-ar spune că în oraș este o mașină roșie la al cărei geam, dacă bați și spui parola, îți va înmâna o geantă cu bani, dintr-o dată, pentru o perioadă de timp, mintea ta te va direcționa spre orice mașină roșie care va trece prin fața ta. La sfârșitul săptămânii, dacă nu vei fi găsit acea mașină, cel puțin vei ști aproximativ câte mașini roșii au trecut pe lângă tine.
Astfel, un sistem reticular activator axat pe povești de contaminare va găsi mereu oportunitatea de a face viața mai mizerabilă și mai tristă decât este, va găsi exact acele „oportunități” negative și va direcționa atenția conștientă pentru a acționa asupra lor. Pe de altă parte, dacă sistemul reticular activator este setat pe povestea de răscumpărare sau, mai bine, pe o poveste de recunoștință/gratitudine, mintea va selecta oportunitățile potrivite pentru a confirma scenariul.
Bancnota de pe jos poate să rămână nevăzută de zeci sau chiar sute de oameni care se consideră ghinioniști, numai pentru a putea fi descoperită de persoana care se consideră norocoasă și în ai cărei ochi va sări.
Sistemul reticular activator este schimbat prin emoție sau autoritate. Dacă cineva simte profund că viața i s-a schimbat în bine, acesta va selecta oportunitățile. De altfel, dacă cineva cu o autoritate impunătoare în viața individului îi spune că viața sa din acest moment i se va schimba, sistemul reticular activator va răspunde corespunzător. Unii oameni pot avea nevoie de dovezi concrete pentru a genera emoția care va schimba setările sistemului reticular activator, alții au nevoie de gândire magică, oricare ar fi variantele, efectul este același.
Ca terapeut, caut mereu calea care se potrivește omului din fața mea și varianta cea mai ușoară pentru a aduce schimbarea mult dorită în viața sa.
Identitatea narativă este o colaborare între cortexul prefrontal (rațiunea) și rețelele de memorie episodică pentru a țese o bază a poveștii care acționează și direcționează sistemul reticular activator pentru a găsi oportunitățile de a confirma povestea mai mult și mai mult.
Ce înseamnă asta pentru tine?
În spatele minții conștiente este un întreg proces narativ care îți construiește o identitate atât de puternică încât unii o numesc destin. Cu uneltele potrivite, poți să o descoperi și să începi să acționezi asupra ei, schimbând astfel întreaga viață. Unii oameni trăiesc o viață de ghinion pentru că asta le-a fost făcut cadou și nu au știut niciodată cum să o schimbe. Alții trăiesc o viață plină de bucurie si noroc deoarece asta le-a fost făcut cadou, dar cum ar fi să nu mai lași aceste lucruri la voia întâmplării și să începi să iei stiloul în propriile mâini, pentru a-ți scrie povestea ideală?
Dacă vrei să descoperi poveștile pe care ți le spui despre tine și felul în care ele îți influențează alegerile, te invit la cursul „Povestea ta ascunsă: cum să îți schimbi viața în bine”, care începe pe 18 septembrie, la Fundația Calea Victoriei: trei întâlniri despre identitate narativă, resursele pe care le avem deja și felul în care putem schimba poveștile prin care ne înțelegem propria viață.
Foto: Freepik
