Cu siguranță nu este una dintre întrebările acelea esențiale, care se ivește când ne trezim și din cauza căreia punem cu greu capul pe pernă seara. Și totuși, pe mine mă vizitează de câteva luni și nu mai vrea să plece. În cele din urmă, am primit-o la mine și am început să mă gândesc ce pot face cu ea și, mai ales, să mă întreb de unde a venit și de ce a ales să rămână.
Poate că răspunsul are legătură cu activitatea mea profesională, care se învârte în jurul teatrului și a vieții culturale bucureștene. Obișnuiesc să evadez des din realitate prin convenția unui spectacol de teatru sau să revizitez istoria teatrului românesc și universal.
În același timp, faptul că astăzi suntem înconjurați de oameni admirați, urmăriți și transformați în modele, mă face să mă întreb cine mai sunt eroii de astăzi? Mai avem nevoie de ei? Și, mai ales, după ce criterii am ajuns să le oferim acest atribut?
Eroul antic și imperfecțiunea umană
Am ajuns să asociem eroul cu omul care excelează, performant, admirat și recunoscut de ceilalți, care devine un model prin meritele și calitățile sale. Ne-am obișnuit să credem că rolul lui este să-i influențeze pe ceilalți și să îi inspire să-i urmeze exemplul, sau măcar să aspire să ajungă asemenea lui.
Întorcându-mă, însă, la rădăcini, la eroii tragediei antice, am redescoperit că aceștia nu le ofereau spectatorilor modele de perfecțiune. Dimpotrivă, erau personaje problematice, surprinse nu în acțiunile lor exemplare, ci în acele situații umane și dificile, în momente de criză și de conflict. Iar ele nu se ofereau pur și simplu spre imitație, ci propuneau și o reflecție și o interogație asupra omului.
Tragedia antică privește direct în față suferința umană, așa cum nu a mai făcut-o nicio altă formă de artă. Și poate că acesta este și motivul pentru care acest gen transcende timpul și sparge barierele culturale: pentru că propune niște teme universale care aduc în discuție nedreptatea suferinței, dificultățile relaționărilor inter-umane, greutatea de a lua decizii și impactul pe care aceste decizii le au în viețile noastre și ale celor din jur.
Antigona, de exemplu, nu este o eroină pentru că reușește să-și impună voința, ci pentru că acceptă să plătească un preț pentru convingerile sale. Și aici avem una dintre primele lecții pe care ni le oferă eroii: curajul nu înseamnă întotdeauna să învingi. Poate însemna și să știi pentru ce merită să lupți, și să o faci până la capăt, chiar și atunci când nu ai garanția că vei câștiga.
De la eroul tragic la eroul contemporan
Am făcut și alte opriri în istoria teatrului și a filmului, dar am zăbovit în special la momentul apariției cinematografiei și a televiziunii, și la dezvoltarea star system-ului. Pentru că l-am perceput ca fiind un moment important pentru modalitatea în care societatea a început să își construiască și mai ales să își distribuie modelele. Imaginea a devenit un instrument puternic al admirației, iar celebritatea a început să funcționeze, tot mai mult, ca o formă de validare socială.
Treptat, am ajuns să nu mai admirăm personaje doar pentru ceea ce făceau în poveștile lor, ci să îi admirăm și pe oamenii din spatele acestora, pentru ceea ce ei reprezentau în afara lor: succes, frumusețe, talent, stil de viață. Iar cultura de consum a multiplicat aceste modele și le-a transformat în repere accesibile unui public tot mai larg.
Astăzi suntem martorii unui proces și mai rapid. Prin intermediul rețelelor sociale aproape oricine poate deveni vizibil, poate aduna oameni în jurul lui și poate ajunge să se impună ca model. Nu mai avem nevoie de un film, de un spectacol sau de orice alt tip de operă remarcabilă pentru a ajunge să admirăm pe cineva. Suntem fermecați aproape instant de o poveste personală împărtășită public, de o performanță spectaculoasă sau de orice altceva ne poate atrage cumva atenția.
Și astfel am revenit la întrebarea inițială: ce anume ne face să numim pe cineva erou? Faptele sale sau felul în care acestea ajung să fie văzute? Curajul de a face ceva extraordinar sau capacitatea de a deveni extraordinar de vizibil?
Ce căutăm, de fapt, în eroii de astăzi?
Poate că fiecare epocă își construiește eroii după propriile nevoi. Astăzi, putem vorbi despre eroul performanței, care ne arată cât de departe putem ajunge; despre eroul autenticității, care ne încurajează să fim noi înșine; despre eroul rezistenței sau eroul rezilient, care își continuă drumul în ciuda obstacolelor; sau despre eroul moral, care alege să apere un principiu chiar și atunci când îi este mai ușor să renunțe.
Aceste tipuri de eroi nu se exclud reciproc și nici nu aparțin exclusiv vremurilor noastre. Ceea ce s-a schimbat este felul în care îi privim și cât de ușor ajungem să confundăm popularitatea cu valoarea.
Avem nevoie de eroi nu pentru a ne arăta ce înseamnă să fii perfect, ci pentru a ne ajuta să ne înțelegem propriile imperfecțiuni și să descoperim ce putem face cu ele. Un erou ne poate inspira nu pentru că este lipsit de slăbiciuni, ci pentru că ne arată că ele nu trebuie să ne împiedice să alegem, să acționăm sau să apărăm ceva în care credem.
De aceea, vizibilitatea, vizualizările și aprecierile nu pot constitui, singure, criterii suficiente pentru a așeza pe cineva în galeria eroilor contemporani. Popularitatea ne dă un indiciu despre câți oameni privesc spre cineva, dar nu ne spune neapărat și de ce merită să o facă.
Și, de aceea, recomand să ne întoarcem, din când în când, la eroii tragediei antice. Nu ca la niște personaje îndepărtate, desprinse dintr-o lecție de istorie a teatrului, ci ca la niște oameni care ne pot ajuta să privim mai atent lumea de astăzi. În felul acesta vom putea observa că și eroii contemporani trebuie să aleagă, să se confrunte cu propriile limite și să decidă ce sunt dispuși să apere. Diferența este că, într-o lume în care imaginea circulă mai repede decât faptele și popularitatea poate semăna cu meritul, avem nevoie de mai mult discernământ și de mai multă răbdare pentru a-i recunoaște.
În fond, poate că eroii nu s-au schimbat atât de mult pe cât suntem tentați să credem. Continuă să ne vorbească despre curaj, vulnerabilitate și responsabilitate. Ceea ce s-a schimbat este lumea în care îi privim și felul în care învățăm să-i recunoaștem.
Și dacă am înțeles de unde a venit această întrebare, a rămas să văd ce pot face cu ea. Așa a apărut cursul pe care l-am pregătit la Fundația Calea Victoriei, „Eroii teatrului universal. De la Oedip la influencer”, care se va desfășura în patru întâlniri, în fiecare luni, începând cu 2 noiembrie, de la 19.00 la 21.00. Acolo vom analiza mai în detaliu și vom discuta mai aplicat despre felul în care fiecare epocă și-a imaginat propriul erou și cum aceste modele au ieșit din sala de spectacol pentru a influența societatea, politica, morala și cultura.
Foto: Magnific (AI)
