La ce folosește filosofia? Ca profesor, cred că am auzit întrebarea aceasta de mii de ori, mai ales de la părinți îngrijorați că fiul sau fiica lor s-a îndrăgostit de Platon ori, mult mai des, de Nietzsche sau Cioran.
Din ce o să trăiască mai târziu dacă se apucă să studieze filosofia? Mai ales că utilitatea altor discipline este evidentă pentru oricine. Uite, de pildă, aritmetica ne ajută să ne calculăm și să ne planificăm cheltuielile pentru vacanță sau să vedem dacă ne permitem un credit. Fizica ne învață cum să folosim o pârghie pentru a ridica un dulap atunci când avem de mutat mobila prin casă, iar chimia ne spune ce substanțe putem amesteca fără să provocăm un mic dezastru în bucătărie. Toate aceste discipline par să răspundă direct unor nevoi imediate, concrete și ușor de măsurat. Ei bine, la prima vedere, filosofia pare să nu aibă nicio legătură cu asemenea urgențe ale vieții cotidiene. Ne putem petrece zilele bine mersi, putem merge la serviciu, ne putem plăti facturile și ne putem face liniștiți planuri pentru weekend fără să fi citit vreun rând din Platon, Kant sau Nietzsche și fără să ne frământe vreo dilemă morală.
Și totuși, dacă ne gândim ceva mai bine, ne dăm seama că viața de fiecare zi ne cere foarte des să deosebim adevărul de minciună, realitatea de iluzie, binele de rău și libertatea de constrângere.
Avem nevoie să hotărâm în cine să avem încredere, ce informații să credem, ce alegeri sunt drepte și ce fel de viață merită trăită. Toate acestea sunt probleme filosofice, chiar dacă rareori le recunoaștem ca atare. Filosofia începe tocmai atunci când încercăm să ne orientăm prin lume, să ne găsim drumul prin ea. Adică, dacă e să fim sinceri, mai tot timpul!
Filosofia pe care o practicăm fără să știm
Din păcate pentru filosofie, ea nu e vizibilă, deși e mereu în mintea noastră. Fiecare dintre noi trăiește pe fundalul unor credințe filosofice, convingeri despre adevăr, dreptate, libertate, fericire sau sensul vieții. Împreună, ele alcătuiesc ceea ce filosofii numesc o viziune despre lume, o filosofie personală care se formează treptat din educație, experiențe, lecturi, conversații și întâmplări care ne-au schimbat. Iar aceste credințe ne influențează alegerile, relațiile, comportamentul și felul în care îi judecăm pe ceilalți. Când citim o știre și ne întrebăm dacă este credibilă, folosim deja anumite criterii pentru a-i evalua adevărul. Când credem că un om a fost tratat nedrept, presupunem că există o măsură a dreptății după care putem judeca ceea ce s-a întâmplat. Când admirăm curajul cuiva sau condamnăm vehement o trădare, ne exprimăm valorile morale. Iar când spunem că o persoană ar fi putut alege altfel, afirmăm ceva despre libertate și responsabilitate. În spatele tuturor acestor situații obișnuite de viață, se află probleme și convingeri pe care filosofii le examinează și le dezbat de mii de ani.
De cele mai multe ori, preluăm aceste convingeri din lumea în care am crescut. Unele ni se potrivesc, iar altele ajung să ne conducă viața din simplul motiv că le-am auzit de foarte multe ori. Ei bine, filosofia ne ajută să luăm distanță față de acest fond de convingeri și să-l transformăm într-un obiect al reflecției. A gândi filosofic înseamnă, înainte de toate, a face vizibilă și a analiza cu atenție rețeaua de idei și credințe în interiorul căreia trăim.
5 întrebări care ne modelează lumea
Filosofia se ocupă, așadar, cu multe teme și întrebări care joacă un rol important în viața noastră și e greu să le cuprinzi pe toate de la început. Cred însă că primii pași în teritoriul filosofiei trebuie să pornească neapărat de la cinci întrebări fundamentale, întrebări ale căror răspunsuri ne modelează realmente lumea.
Într-unul dintre dialogurile lui Platon, Theaitetos, Socrate spune foarte frumos că mirarea este starea proprie filosofului și că filosofia începe tocmai de aici: din momentul în care lucrurile familiare încetează să ne mai pară de la sine înțelese. De ce simțim nevoia să înțelegem lumea? De ce căutăm explicații și încercăm să descoperim o ordine în ceea ce ni se întâmplă? Prima dintre cele cinci întrebări privește chiar originea acestei curiozități care ne definește și trecerea de la mythos la logos, de la miturile și poveștile prin care oamenii și-au explicat existența, la examinarea critică, rațională a realității, la gândirea filosofică. Este, cu alte cuvinte, întrebarea despre originea gândirii sistematice, în forma sa cea mai abstractă, pe care ne-am obișnuit cu timpul să o numim filosofie – iubire de înțelepciune.
A doua întrebare pare foarte simplă, la prima vedere: ce este real? Experiența comună ne arată cât de ușor putem confunda lucrurile cu aparențele lor. Imaginile atent construite, identitățile digitale și lumile virtuale care astăzi ne însoțesc permanent în viața noastră de zi cu zi fac această întrebare mai actuală ca oricând.
Urmează întrebarea, copleșitoare prin importanța ei, despre adevăr. Cum putem ști că o informație este adevărată? Avem astăzi acces la o cantitate uriașă de informații și trebuie să alegem permanent între surse, interpretări și opinii contradictorii.
A patra întrebare privește direct conduita noastră: ce înseamnă, de fapt, a fi un om bun? De unde provin așa-numitele reguli morale după care ne ghidăm? Orice decizie importantă presupune întotdeauna o serie de valori, obligații și responsabilități.
Și apoi, desigur, libertatea. Suntem cu adevărat liberi? Întrebarea asta e atât de veche și de tocită de felul în care i-au răspuns generații succesive de gânditori, încât aproape că nu-ți mai vine să o pui. Biologia, educația, contextul social și propriul trecut ne influențează profund pe fiecare dintre noi. Dar câte din ceea ce numim „alegerile noastre” ne aparțin cu adevărat și câte provin, de fapt, din reflexele și cutumele dobândite aproape inconștient din lumea în care s-a întâmplat să deschidem ochii?
O hartă pentru o lume complicată
Răspunsurile pe care le dăm acestor cinci întrebări alcătuiesc, împreună, o parte importantă din viziunea noastră despre lume. Unele provin, așa cum spuneam mai devreme, din familie, din școală sau din comunitatea în care am crescut. Altele s-au sedimentat în urma experiențelor prin care am trecut de-a lungul timpului. Fiecare dintre noi trăiește în interiorul unei asemenea imagini de ansamblu, chiar dacă rareori este conștient că o are și încă mai rar se oprește să o examineze cu atenție. Ea ne orientează în tot ceea ce facem și ne îndrumă prin viață, mai bine sau mai puțin bine. Tocmai de aceea, merită să ne întrebăm cum am ajuns să o avem, cât de bine se leagă între ele convingerile, valorile și ideile care o alcătuiesc și în ce măsură ni se mai potrivește, unde trebuie să ajustăm și să modificăm.
Filosofia ne oferă răgazul și, mai ales, instrumentele necesare pentru această examinare. Ea seamănă cu o hartă pe care o deschidem atunci când reperele devin neclare și nu mai știm precis încotro să o apucăm și de ce. Ne ajută însă să înțelegem unde ne aflăm, ce direcții avem la dispoziție și unde ne-ar putea duce fiecare dintre ele.
Laurenţiu Staicu, lector la Fundația Calea Victoriei, este profesor universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, Departamentul de Filosofie Teoretică. Este autorul volumelor Metafizica genurilor naturale, Trei istorii metafizice pentru insomniaci şi Socrate în blugi sau filosofia pentru adolescenţi, precum şi coordonator sau editor al unor volume dedicate evoluţiei, complexităţii şi filosofiei prieteniei. A susţinut conferinţe şi comunicări în ţară şi în străinătate, pe teme de metafizică, filosofie a ştiinţei, etică aplicată, consiliere filosofică şi rolul filosofiei în lumea contemporană.
