Ți s-a întâmplat să te dai cu parfumul preferat dimineața, iar după nici zece minute să ai impresia că s-a evaporat complet? De cele mai multe ori, problema nu este parfumul. Nici pielea ta. Explicația vine din modul ingenios în care funcționează creierul uman.
Poate ți s-a întâmplat și ție. Te pregătești să pleci de acasă. Înainte să ieși, aplici două pulverizări de parfum pe gât, una pe încheieturi și, poate, încă una în aer, să se așeze aroma pe firele de păr și să simți parfumul pe care îl iubești atât de mult când miști capul sau când îți treci mâna prin păr. Îți place designul sticluței prețioase, ai ales parfumul cu grijă și, în primele minute, aroma sa te face să te simți ca o zeiță.
Apoi... nimic.
Ajungi la birou și ai senzația că magia s-a dus. Ai sticluța la tine, poate, așa că intri la baie și mai pulverizezi puțin. Dacă tu nu mai simți parfumul, înseamnă că nici ceilalți nu-l vor simți, nu? Ei bine, nu neapărat.
De fapt, există șanse mari ca oamenii din jur să-ți perceapă parfumul mult mai bine decât tine pentru că, deși tu nu-l mai simți, el se simte. Și asta pentru că așa a ales creierul tău. Însă nu ca să-ți facă în ciudă, ci ca să te ajute.
Fenomenul are și un nume: adaptare olfactivă sau oboseală olfactivă.
Pe scurt, receptorii din nas continuă să detecteze moleculele parfumului, însă creierul decide că informația nu mai este suficient de importantă încât să-i acorde atenție. Poate părea ciudat, dar este un simplu mecanism de supraviețuire.
Imaginează-ți că ai fi conștientă, în fiecare secundă, de mirosul hainelor, al șamponului, al detergentului, al canapelei, al cafelei din bucătărie și al propriului parfum sau al parfumurilor pe care le folosesc cei din jur. Creierul ar fi bombardat permanent cu informații inutile.
Așa că face ceea ce face creierul, în general, foarte bine: filtrează și ignoră ceea ce rămâne constant (fără să te pună în pericol) și își concentrează atenția pe mirosurile noi. Pentru strămoșii noștri, asta putea însemna diferența dintre viață și moarte. Mirosul de fum, de hrană alterată sau prezența unui animal puteau semnala un pericol imediat. Dacă nasul ar fi rămas blocat pe mirosurile deja cunoscute, aceste schimbări ar fi trecut neobservate.
Cu alte cuvinte, nu încetezi să miroși frumos. Încetezi doar să observi tu că miroși frumos.
De ce un parfum îți poate aminti instant de copilărie
Există un alt lucru fascinant despre simțul mirosului: este singurul dintre simțurile noastre care are o legătură directă cu sistemul limbic, regiunea creierului implicată în emoții și memorie.
De aceea, uneori este suficient să simți pentru o fracțiune de secundă un anumit parfum și, fără să-ți dai seama, ajungi cu gândul într-un loc în care n-ai mai fost de ani întregi. Poate în casa bunicilor sau într-o vacanță de vară, ori poate de-a dreptul în brațele cuiva pe care l-ai iubit în trecut.
Psiholoaga americană Rachel Herz, una dintre cele mai cunoscute cercetătoare ale memoriei olfactive, a demonstrat că amintirile declanșate de mirosuri sunt, în general, mai vii și mai încărcate emoțional decât cele provocate de imagini sau sunete.
Dacă experimentezi și tu asta, să știi că nu este doar o impresie. Creierul chiar procesează mirosurile diferit. Poate tocmai de aceea multe persoane păstrează ani la rând o sticlă de parfum aproape goală, poate parfumul unei persoane iubite, care nu mai este. Parfumul nu are valoare aroma în sine, ci pentru tot ce poate evoca.
De ce ceilalți îți simt parfumul, iar tu nu
Ai observat că simți imediat parfumul unei colege care intră în birou sau al unei persoane care trece pe lângă tine pe stradă?
Pentru tine, acel miros este nou. De aceea, creierul își ia timp să îl analizeze pe loc. În schimb, persoana respectivă este foarte posibil să creadă că parfumul nici măcar nu mai persistă.
Acesta este unul dintre cele mai mari paradoxuri ale parfumurilor: cel care îl poartă este, de multe ori, persoana care îl percepe cel mai puțin.
Din acest motiv, specialiștii în parfumerie avertizează asupra unei greșeli foarte frecvente: reaplicarea parfumului doar pentru că nu îl mai simți. Rezultatul? Tu continui să ai impresia că s-a estompat, în timp ce cei din jur îl percep din ce în ce mai intens.
Contează și pielea pe care îl porți
Desigur, există parfumuri mai longevive și altele mai slabe sau care pur și simplu nu rezistă. Persistența unui parfum nu depinde doar de calitatea lui. Contează concentrația, ingredientele, temperatura mediului, dar și pielea pe care este aplicat.
Pielea bine hidratată reține moleculele aromatice mai eficient decât pielea uscată. Din acest motiv, observăm că parfumul rezistă mai mult dacă este aplicat imediat după duș sau peste o cremă de corp, ideal fără parfum.
La fel de importante sunt și punctele de puls: încheieturile, lateralele gâtului, în spatele urechilor sau interiorul coatelor. În aceste zone, temperatura pielii este ușor mai ridicată, ceea ce ajută parfumul să se difuzeze treptat pe parcursul zilei.
În schimb, frecarea încheieturilor una de alta, un gest pe care mulți îl fac instinctiv, poate modifica felul în care evoluează notele de vârf ale parfumului.
De ce este o idee bună să alternezi parfumurile
Dacă ai un singur parfum preferat și îl porți în fiecare zi, este foarte posibil ca adaptarea olfactivă să apară mai repede. De aceea, mulți pasionați de parfumuri alternează între două sau trei arome din familii olfactive diferite.
Nu este doar un moft: când alternăm parfumurile, îi oferă creierului stimuli noi și reducem tendința de a filtra rapid aceeași combinație de note.
Un parfum citric pentru zilele călduroase, unul lemnos pentru seară sau pentru sezonul rece și unul mai elegant pentru ocazii speciale pot fi suficiente pentru ca fiecare dintre ele să rămână, în timp, la fel de plăcut și pentru tine.
Când parfumul chiar nu rezistă
Sigur, există și situații în care impresia ta este corectă, iar cel mai bun test ca să vezi dacă parfumul chiar nu se mai simte este să rogi pe cineva care nu stă mereu lângă tine să îți spună dacă se mai simte.
Însă parfumurile foarte proaspete, dominate de note citrice sau acvatice, au în mod natural o persistență mai redusă decât cele orientale, ambrate sau lemnoase. La fel, o apă de toaletă va rezista, în general, mai puțin decât apa sau extractul de parfum, deoarece conține o concentrație mai mică de uleiuri aromatice.
Totuși, înainte să concluzionezi că parfumul „nu ține”, chiar merită să întrebi pe cineva apropiat dacă îl mai simte. De multe ori, răspunsul te va surprinde. Poate că parfumul încă este acolo. Așa că data viitoare când ai impresia că parfumul tău a dispărut după câteva minute, încearcă să nu întinzi imediat mâna după sticlă.
Sunt șanse foarte mari ca aroma să fie exact acolo unde trebuie și cât trebuie, doar că, între timp, creierul tău a hotărât că are lucruri mai importante de urmărit. Și, dacă stăm să ne gândim, e un mecanism destul de inteligent. Altfel, am traversa fiecare zi distrași de propriul parfum și am rata mirosul cafelei proaspăt făcute, al teilor înfloriți după ploaie sau al mării într-o dimineață de vacanță. Adică tocmai aceste mirosuri neașteptate, care ne rămân în memorie pentru întreaga viață.
Foto: Freepik
