A venit octombrie. Ceea ce înseamnă că, pentru mulți dintre noi, a început oficial perioada în care ne uităm la calendar și realizăm că mai sunt doar trei luni până la sfârșitul anului. Și undeva, în fundal, apare o voce:„Stai puțin. Nu trebuia să fac și lucrul ăla anul acesta?”
„Nu voiam să schimb jobul?”
„Nu trebuia să încep proiectul acela?”
„Cu sportul ce s-a mai întâmplat?”
„Dar cărțile alea?”
„Și nu ziceam că anul ăsta o să fie anul în care...?”
Brusc, pare că avem de recuperat un întreg an în trei luni. Și, dacă tot suntem aici, ne uităm și la ceilalți. Cineva și-a schimbat jobul. Cineva tocmai a cumpărat o casă. Altă persoană pare că a găsit, în sfârșit, echilibrul perfect între carieră, relații, sport, călătorii și somn de opt ore.
Iar noi ne uităm la propria listă și avem impresia că am cam rămas în urmă. Dar de ce apare atât de ușor această presiune?
Presiunea lui octombrie
Octombrie nu este doar o lună. Este și un reper. În psihologie există conceptul de „fresh start effect” adică tendința oamenilor de a percepe anumite momente din calendar drept începuturi simbolice și de a deveni mai motivați să facă schimbări în jurul lor. Un nou an, o nouă săptămână, o nouă lună, începutul unui semestru sau chiar o zi de naștere pot funcționa ca astfel de repere.
Cercetările lui Dai, Milkman și Riis au arătat că, în jurul unor astfel de repere temporale, cresc comportamentele orientate spre obiective. Oamenii tind să privească mai de sus propria viață și să simtă că pot lăsa ce a fost până acum în spate și începe un capitol nou. Așadar, nu este chiar întâmplător că la început de toamnă ni se activează dorința de a face ordine. Doar că octombrie are o particularitate. Este începutul ultimului trimestru al anului. Și asta poate transforma o lună nouă într-un mic examen de bifat cât mai multe obiective.
Este absolut firesc să ne uităm din când în când la anul nostru și să ne întrebăm: “Ce am făcut? Ce nu am făcut? Ce mai este important pentru mine? Ce vreau să schimb?”.
Problema apare atunci când evaluarea devine un proces de judecare a propriei persoane. „N-am schimbat jobul până acum, deci nu am avut suficient curaj.” „Nu am făcut banii pe care mi i-am propus, deci poate nu sunt suficient de bună.” „Nu am ajuns unde credeam că voi fi, deci am rămas în urmă.” Dintr-o observație despre un rezultat ajungem foarte repede la o concluzie despre noi și valoarea noastră.
„Nu am făcut încă acest lucru” nu este același lucru cu „Nu sunt capabil/ă să îl fac”. „Anul acesta nu a ieșit cum speram” nu este același lucru cu „Am eșuat”. Prima variantă descrie o situație. A doua începe să ne definească.
Și atunci apare presiunea: „Mai am trei luni!” Doar că trei luni nu sunt o sentință. Nu există o regulă prin care la 31 decembrie să se închidă toate posibilitățile de schimbare. Dacă îți doreai să schimbi ceva în viața ta și nu ai făcut-o până acum, întrebarea utilă nu este: „De ce n-am reușit până acum?”. Poate fi: „Mai este important pentru mine?”
Pentru că uneori nici măcar nu mai vrem ceea ce ne-am propus în ianuarie. Poate ai formulat un obiectiv pentru că „așa se face”. Poate ai vrut să demonstrezi ceva. Poate ai crezut că asta te va face mai fericită. Poate între timp s-a schimbat ceva în viața ta. Și asta este în regulă. Un obiectiv abandonat nu este întotdeauna un obiectiv ratat. Uneori este pur și simplu un obiectiv care nu mai are sens.
În loc să faci încă o listă interminabilă cu „ce trebuie să repar până la sfârșitul anului”, încearcă altceva. Ia o foaie și împarte-o în trei.
1. Ce vreau să păstrez
Ce a fost bun pentru mine anul acesta?
Ce relații, obiceiuri, activități sau alegeri vreau să continui?
2. Ce nu mai vreau să car cu mine
Ce mă consumă?
Ce am tot făcut din „trebuie”, deși nu mai are sens?
Unde simt că mă forțez?
Ce aș lăsa în urmă dacă nu mi-ar fi frică să dezamăgesc pe cineva?
3. Ce vreau să explorez
Nu „ce trebuie să rezolv”. Ci ce vreau să explorez. Poate un job nou. Poate o colaborare. Poate o relație diferită cu banii. Poate mai mult timp pentru tine. Poate o conversație pe care ai tot amânat-o. Poate un proiect.
Important este să nu transformi această ultimă categorie într-o listă de 25 de obiective. Alege unul sau două lucruri importante pentru tine acum. Și întreabă-te: „Care este cel mai mic pas pe care îl pot face în octombrie ca să mă ducă mai aproape de ceea ce este important pentru mine?”
Observare fără judecată
Poate că octombrie nu trebuie să fie despre recuperat. Poate fi despre recalibrat. Despre a te uita la anul de până acum fără să transformi bilanțul într-un proces împotriva ta. Despre a recunoaște ce nu a funcționat. Despre a vedea ce ai învățat. Despre a accepta că unele lucruri nu mai sunt importante. Despre a decide ce merită dus mai departe. Și despre a-ți aminti că viața nu este un proiect cu termen limită la 31 decembrie. Nu trebuie să ai totul pus în ordine până atunci. Nici să fii varianta „mai bună” a ta. Nici să poți demonstra că anul acesta a fost unul productiv.
Acum, aici, ce este important pentru tine? Și poate că acesta este un mod mult mai bun de a începe luna octombrie. Nu cu presiunea de a recupera ce nu ai făcut. Ci cu suficientă claritate cât să alegi ce merită făcut mai departe. Pentru că uneori nu avem nevoie de un nou început. Avem nevoie doar să ne oprim puțin și să vedem încotro vrem să mergem de aici.
Foto: Magnific
