Am crezut mult timp că nu știu să manifest. Pentru că, deși internetul este plin de informații despre asta, de afirmații, vizualizări, ritualuri și tot felul de tehnici, lucrurile pe care mi le doream nu apăreau în viața mea așa cum speram. Și eu încercam. Dar, cumva, lucrurile pe care mi le doream nu apăreau în viața mea așa cum speram. Și am început să mă întreb: „Oare ce fac greșit?”
Apoi, după o perioadă de lucru cu mine mi-am dat seama că eu de fapt manifestam constant, dar nu ce îmi doream pentru că asta nu credeam că este posibil pentru mine. Ci manifestam din cine eram eu atunci, din fricile mele, din credințele care mă limitau. Și nu manifestam ce îmi doream, manifestam tot lipsă, frică, adică alegeam acele situații pe care le cunoșteam. Și atunci am ales să lucrez în profunzime cu ele.
În ultimii ani, termenul de „manifestare” a devenit din ce în ce mai prezent. Vorbim despre a atrage lucrurile pe care ni le dorim, despre a vizualiza, despre a avea încredere că ceea ce este pentru noi va veni. Pentru unii oameni, manifestarea este un concept care aduce speranță și motivație. Pentru alții, poate suna prea abstract: „Cum adică doar dacă mă gândesc la ceva, acel lucru va apărea în viața mea?”
Ce înseamnă, de fapt, manifestarea
Manifestarea nu înseamnă să stai pe loc și să aștepți ca viața să îți ofere ceea ce îți dorești. Nu înseamnă să ignori realitatea sau să te convingi că orice problemă va dispărea dacă gândești suficient de pozitiv. Manifestarea începe, de fapt, cu felul în care te raportezi la tine. Pentru că înainte să construim o viață diferită, avem nevoie să vedem ce credem despre noi, despre ce merităm și despre ce este posibil pentru noi.
Poți să spui că îți dorești succes, dar undeva în interiorul tău să crezi că nu ești suficient de bun/ă. Poți să spui că îți dorești o relație sănătoasă, dar să alegi mereu persoane indisponibile emoțional pentru că asta este ceea ce îți este familiar. Poți să spui că îți dorești abundență financiară, dar să trăiești constant cu frica că nu vor fi suficienți bani.
Nu pentru că „atragi lucruri rele”, ci pentru că mintea noastră caută să mențină ceea ce este cunoscut și sigur, astfel că ALEGI aceste situații/oameni bazat pe asta.
Ce ne ține pe loc
De multe ori, nu lipsa dorinței ne ține pe loc, ci conflictul dintre ceea ce spunem că vrem și ceea ce credem în profunzime despre acel lucru. Aici apare partea mai puțin discutată despre manifestare: munca interioară. Să manifesti o viață nouă înseamnă și să devii persoana care poate susține acea viață.
Dacă îți dorești mai multă vizibilitate, dar îți este teamă de judecata celorlalți, poate fi nevoie să lucrezi cu acea teamă.
Dacă îți dorești mai mulți bani, dar orice cheltuială îți activează anxietate și lipsă de siguranță, poate fi nevoie să lucrezi la relația cu banii.
Dacă îți dorești iubire, dar încă porți convingerea că trebuie să demonstrezi că meriți să fii ales/aleasă, poate fi nevoie să te întorci către relația cu tine.
Manifestarea nu este doar despre a primi. Este și despre a deveni disponibil/ă pentru ceea ce ceri. Ne dorim schimbare, dar alegem siguranța. Ne dorim libertate, dar rămânem în locuri care ne limitează. Ne dorim mai mult, dar continuăm să ne spunem că nu suntem pregătiți. Și este firesc. Pentru că partea din noi care se teme încearcă, de fapt, să ne protejeze. Doar că uneori protecția de ieri devine limita de astăzi.
Manifestarea e și despre curaj
Pentru mine, manifestarea nu este despre a controla viața sau despre a obține orice îmi doresc doar prin puterea gândului. Este despre aliniere. Despre a observa ce îmi doresc, ce cred despre acel lucru și cine am nevoie să devin pentru a-l putea primi. Este despre a pune intenție, dar și acțiune. Despre a avea încredere, dar și curajul de a face pași chiar și atunci când nu ai toate garanțiile. Despre a visa, dar și a lucra cu acele părți din tine care încă se tem.
Poate că întrebarea nu este doar: „Ce vreau să manifest în viața mea?”. Ci și: „Ce parte din mine are nevoie să se vindece pentru a putea primi acel lucru?” Poate că manifestarea nu începe atunci când obții ceea ce îți dorești. Poate că începe în momentul în care devii conștient/ă de toate acele părți din tine care încă se tem de acel lucru.
Partea care spune că nu este posibil. Partea care se întreabă dacă meriți. Partea care preferă ceea ce este cunoscut, chiar dacă acel cunoscut nu te mai reprezintă. Schimbarea nu vine doar din a cere ceva nou de la viață. Vine și din a crea spațiu pentru acel nou. Din a învăța să primești, din a avea încredere, din a face alegeri diferite, chiar și atunci când frica este încă prezentă. Spor la manifestat!
Foto: Freepik
