În activitatea mea de consilier și coach am observat că, în perioadele de neliniște, oamenii nu sunt copleșiți doar de problemele pe care le au, ci mai ales de cele pe care încearcă să le anticipeze. Mintea construiește scenarii, caută răspunsuri la întrebări fără răspuns și încearcă să controleze un viitor care încă nu există. În loc să găsească soluții, creierul omului ajunge să consume din ce în ce mai multă energie.
Pornind de la această observație, am creat tehnica A.C.U.M. – Acțiune Conștientă în Umbra Incertitudinii, o metodă pe care o folosesc frecvent în consiliere și coaching pentru a-i ajuta pe oameni să iasă din blocaj și să își recapete sentimentul că pot merge mai departe. Tehnica pornește de la o idee simplă: nu putem controla tot ceea ce ni se întâmplă, însă putem controla modul în care alegem să răspundem la ceea ce ni se întâmplă.
A – Acceptă ceea ce nu poți controla
Atunci când apare neliniștea, primul impuls este să încercăm să schimbăm realitatea. Ne consumăm energia analizând deciziile altor oameni, rezultatele unor examene, evoluția unei boli sau situații asupra cărora nu avem nicio influență. Cu cât ne luptăm mai mult cu aceste lucruri, cu atât senzația de neputință devine mai puternică.
Primul pas este acceptarea. Întreabă-te sincer ce nu depinde de tine în acest moment și fă diferența dintre ceea ce poți influența și ceea ce trebuie, deocamdată, să accepți. Acceptarea nu înseamnă resemnare și nici renunțare. Înseamnă să încetezi să investești energie acolo unde nu poate produce nicio schimbare.
C – Clarifică ceea ce depinde de tine
După ce ai lăsat deoparte ceea ce nu poți controla, privește cu atenție către ceea ce se află încă în puterea ta. De cele mai multe ori există mai multe posibilități decât observăm atunci când suntem copleșiți.
Poți învăța ceva nou, poți cere ajutor, poți avea o conversație importantă, îți poți reorganiza programul sau îți poți pregăti mai bine următorul pas. În momentul în care identificăm aceste lucruri, sentimentul de neputință începe să scadă, iar încrederea în propriile resurse crește.
U – Următorul pas
Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem este să privim întreaga problemă deodată. Mintea încearcă să rezolve totul într-o singură etapă și, tocmai din acest motiv, ajunge să se blocheze.
În loc să te întrebi cum vei rezolva întreaga situație, întreabă-te care este următorul pas util pe care îl poți face chiar astăzi. Nu este nevoie să fie un pas mare și nici unul perfect. Poate însemna să dai un telefon, să trimiți un e-mail, să stabilești o întâlnire, să începi un document sau pur și simplu să faci o plimbare de zece minute pentru a-ți limpezi gândurile.
Am observat de-a lungul anilor că oamenii se liniștesc în momentul în care încep să acționeze. Problema nu este încă rezolvată, însă creierul primește un mesaj foarte important: nu mai sunt blocat, merg înainte. Senzația de progres, chiar și una foarte mică, reduce semnificativ nivelul de neliniște și ne ajută să ne recăpătăm încrederea.
M – Momentul prezent
După ce ai făcut acel pas, oprește-te pentru câteva clipe și revino în prezent. Respiră adânc, observă ce se află în jurul tău și lasă deoparte, măcar pentru câteva minute, scenariile despre ziua de mâine. Întreabă-te de ce ai nevoie acum și oferă-ți acel lucru, fie că este vorba despre o pauză, un pahar cu apă, câteva minute de liniște sau o conversație cu cineva apropiat.
Liniștea nu apare pentru că viitorul a devenit previzibil, ci pentru că încetăm să trăim exclusiv în el. În momentul în care ne întoarcem în prezent și facem următorul pas posibil, descoperim că avem mai multe resurse decât credeam și că, indiferent cât de dificilă este situația, există întotdeauna ceva ce putem face chiar acum.
Liniștea se învață
Îmi amintesc de un adolescent care ajunsese la consiliere fără să existe o problemă majoră în viața lui. Acasă, părinții traversau o perioadă mai dificilă. Nu existau conflicte serioase, însă tensiunea se simțea. La școală apăreau mici ironii și glume din partea colegilor. Nimic grav, dar suficient încât să îl facă mai atent la reacțiile celor din jur. Singurul loc în care găsea liniște era casa bunicilor. Acolo simțea că poate respira. La un moment dat însă, bunicii s-au îmbolnăvit. Nu îl încărcau cu problemele lor, însă el vedea schimbările și le resimțea.
Privind fiecare situație separat, nimic nu părea suficient de important încât să justifice starea pe care o trăia. Împreună însă, toate îi transmiteau același mesaj: că lumea devenise mai puțin predictibilă. În loc să discutăm doar despre probleme, am început să construim împreună o rutină de liniștire. În fiecare zi făcea câteva minute de respirație conștientă, își nota trei lucruri care îi aduseseră o stare de bine și mergea la plimbare fără telefon, concentrându-se doar pe ceea ce vedea și auzea în jurul lui.
După câteva săptămâni, schimbările din viața lui erau aceleași. Familia încă trecea prin provocări, iar bunicii aveau în continuare probleme de sănătate. Ceea ce se schimbase era modul în care răspundea el acestor situații.
La finalul unei ședințe mi-a spus o frază pe care nu am uitat-o nici astăzi:
„Problemele nu au dispărut, dar parcă nu mă mai sperie atât de tare.”
Cred că aceasta este una dintre cele mai importante lecții despre neliniște. Nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Putem însă învăța să ne reglăm reacțiile, să ne construim resurse interioare și să redescoperim, pas cu pas, sentimentul de siguranță. Iar uneori, exact de aici începe adevărata schimbare.
Un alt exemplu
O persoană aflată la mijlocul carierei a venit la consiliere după ce compania în care lucra anunțase o reorganizare. Nimeni nu știa cine urma să rămână și cine urma să plece. Timp de câteva săptămâni, fiecare zi începea cu zvonuri noi și se termina cu și mai multe întrebări.
Își petrecea serile imaginându-și toate scenariile posibile. Dacă își pierde locul de muncă? Dacă nu găsește altul? Dacă nu va putea plăti ratele? Cu cât analiza mai mult viitorul, cu atât se simțea mai blocată.
Am lucrat folosind tehnica A.C.U.M.
La primul pas a scris pe o foaie tot ceea ce nu putea controla: decizia conducerii, restructurarea, numărul posturilor desființate și calendarul reorganizării.
La al doilea pas a identificat ceea ce depindea de ea: actualizarea CV-ului, contactarea foștilor colegi, participarea la două interviuri, înscrierea la un curs și pregătirea unui plan financiar pentru următoarele luni.
Apoi am stabilit un singur pas mic pentru următoarele 24 de ore: actualizarea profilului de LinkedIn și trimiterea CV-ului către trei companii.
La finalul ședinței nu mai discutam despre concediere, ci despre primul lucru concret pe care urma să îl facă în dimineața următoare.
Două săptămâni mai târziu încă nu știa dacă își va păstra locul de muncă. Însă mi-a spus un lucru care descrie foarte bine scopul tehnicii:
Nu mai simt că stau și aștept. Simt că merg înainte, indiferent ce se va întâmpla.
Acesta este obiectivul tehnicii A.C.U.M. Nu elimină incertitudinea, dar îi ajută pe oameni să își recapete sentimentul că au putere de acțiune. Iar de multe ori, liniștea nu vine atunci când avem toate răspunsurile, ci atunci când știm care este următorul pas pe care îl putem face.
Nu putem opri întotdeauna furtunile din viața noastră. Vor exista perioade în care vom pierde oameni dragi, vom trece prin schimbări, vom avea îndoieli sau vom simți că drumul este prea greu. Putem însă învăța să ne construim un loc de liniște în interiorul nostru, un loc în care să ne întoarcem ori de câte ori viața devine zgomotoasă. Nu căuta perfecțiunea și nu aștepta ziua în care toate problemele vor dispărea. Caută, în schimb, acel lucru mic care îți aduce astăzi puțin mai multă liniște. Uneori, exact de acolo începe vindecarea.
Liniștea nu înseamnă absența furtunii, ci încrederea că, indiferent cât de puternic bate vântul, vei găsi resursele să mergi mai departe.
Foto: Freepik
