În fiecare familie apar neînțelegeri. Oamenii au opinii diferite, nevoi diferite și moduri diferite de a vedea lucrurile. Conflictul, în sine, nu este problema. Modul în care îl gestionăm, însă, este cel care poate face diferența dintre o experiență de învățare și una care rănește, privind lucrurile din perspectiva celor mici, care devin câteodată spectatori fără voie.
Copiii au o nevoie profundă de stabilitate și predictibilitate. Ei au nevoie să simtă că lumea lor este sigură, că adulții care îi îngrijesc sunt disponibili și capabili să gestioneze dificultățile vieții. Atunci când asistă frecvent la certuri intense între părinți, această senzație de siguranță poate fi afectată.
Cum simt copiii conflictul
De multe ori, primul gând al unui copil care își aude părinții certându-se este: „Oare este din vina mea?”. Chiar dacă adulții știu că disputa nu are nicio legătură cu ei, copiii pot ajunge să creadă că ar fi putut face ceva pentru a preveni conflictul sau pentru a-l repara.
În astfel de situații, apare adesea și conflictul de loialitate. Copilul îi iubește pe amândoi părinții și are nevoie de amândoi. Când este expus la tensiuni constante, poate simți că trebuie să aleagă o tabără, să îi ia apărarea unuia dintre părinți sau să ascundă afecțiunea față de celălalt pentru a nu răni pe nimeni. Este o povară prea grea pentru umerii unui copil.
Pentru dezvoltarea sa emoțională sănătoasă, copilul are nevoie să știe că poate apela la oricare dintre părinți atunci când are o problemă, că amândoi sunt disponibili, implicați și importanți în viața lui. Relația cu unul dintre părinți nu ar trebui să fie construită în detrimentul relației cu celălalt.
Să ne punem în pielea lor
Uneori îi invit pe părinți să își imagineze pentru câteva clipe că sunt în locul copilului lor. Cum ar fi să fii prins într-o dispută din care nu ai posibilitatea să ieși? Să îi iubești pe amândoi și să îi vezi suferind? Să simți că trebuie să faci ceva, dar să nu știi ce?
Mulți copii încearcă să medieze conflictele dintre părinți. Unii încearcă să îi împace, alții încearcă să le distragă atenția, iar unii recurg la comportamente nepotrivite doar pentru a muta atenția asupra lor și a opri cearta. Există și copii care, după numeroase încercări fără rezultat, renunță.
Aud deseori în cabinet adolescenți care îmi spun că, atunci când părinții încep să se certe, se retrag în camera lor și își pun căștile pe urechi. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că nu mai găsesc altă modalitate de a face față situației.
Emoția din spate
În spatele acestor comportamente se ascund adesea emoții intense: teamă, tristețe, furie, neputință. Mulți copii simt că trebuie să repare ceea ce nu au stricat ei. Se simt prinși la mijloc, responsabili pentru o situație care depășește cu mult resursele și rolul lor.
Efectele conflictelor frecvente dintre părinți nu se opresc la nivel emoțional. Atunci când atmosfera familială este constant tensionată, copilul își consumă o mare parte din energie încercând să înțeleagă ce se întâmplă și să anticipeze următoarea ceartă. Resursele care ar putea fi folosite pentru învățare, joacă, explorare și relaționare sunt direcționate către gestionarea stresului.
Din experiența clinică, am observat că expunerea îndelungată la conflicte intense poate fi asociată cu scăderea performanțelor școlare, dificultăți în relațiile cu ceilalți, apariția unor comportamente problematice, anxietate sau simptome depresive. Nu toți copiii reacționează la fel, însă aproape toți sunt afectați într-o măsură mai mare sau mai mică de climatul emoțional al familiei.
În același timp, este important să ne amintim că nu îi putem și nici nu trebuie să îi protejăm pe copii de orice conflict. Conflictele fac parte din viață și pot avea chiar o valoare educativă atunci când sunt gestionate cu respect. Copiii au nevoie să vadă că oamenii pot avea păreri diferite, că își pot susține punctul de vedere cu argumente și că pot căuta împreună soluții.
Poate că una dintre cele mai valoroase lecții pe care le putem oferi copiilor este aceea că neînțelegerile pot fi rezolvate fără jigniri, fără amenințări și fără umilire. Ei învață astfel că relațiile sănătoase nu sunt lipsite de conflicte.
După ceartă, împăcare
La fel de important cum este să ne vadă discutând în contradictoriu este să ne vadă și împăcându-ne. Să vadă că ne putem cere scuze, că putem repara o greșeală, că putem reveni unul către celălalt după un moment dificil. Aceste experiențe îi ajută să înțeleagă că relațiile pot traversa perioade tensionate fără să se destrame.
Poate cel mai important lucru pe care merită să ni-l amintim este că cei mici învață mai ales din ceea ce văd. Ei observă cum ne purtăm cu partenerul de viață, cum răspundem atunci când suntem provocați, cum gestionăm frustrările și cum îi tratăm pe cei din jur. Cuvintele noastre au valoare, însă exemplul nostru are adesea un impact și mai mare.
De aceea, înainte de a le spune copiilor să vorbească frumos, să fie respectuoși sau să își controleze furia, merită să ne întrebăm ce văd ei în comportamentul nostru de zi cu zi. Pentru că, de cele mai multe ori, copiii nu devin ceea ce le spunem să fie. Ei învață să fie ceea ce ne văd pe noi făcând. Iar atunci când alegem să gestionăm conflictele cu respect, calm și responsabilitate, nu protejăm doar relația de cuplu. Îi oferim copilului nostru una dintre cele mai importante lecții despre siguranță, iubire și relații sănătoase.
Foto: Freepik
