Sigur cunoști și tu oameni lângă care ai senzația că nu trebuie să te grăbești mereu, să dovedești ceva sau să fii altfel decât cum ești. Și asta nu pentru că au vieți perfecte sau pentru că au descoperit vreun mare secret al echilibrului. Nu toți locuiesc la munte, în mijlocul naturii, făcând meditații și yoga din zori până seara, nici nu întorc banii cu lopata. Sunt oameni ca mine și ca tine. Dacă îi privești mai atent, vezi că au exact aceleași probleme ca restul lumii: muncă multă, copii, părinți care îmbătrânesc, perioade în care dorm prost, griji legate de bani sau momente în care pur și simplu nu mai au chef de nimic.
Și totuși, nu par să trăiască permanent cu umerii ridicați până la urechi de frica zilei de mâine. Dimpotrivă, au ceva din atitudinea aceea a omului care știe că va fi bine, până la urmă.
M-am gândit mult în ultima vreme la oamenii aceștia și la ce au ei diferit. Nu în sens spectaculos, din contră. Diferențele sunt mici și țin de reglajul fin prin care își privesc viața și tocmai de aceea contează atât de mult.
1. Nu își construiesc viața doar în jurul muncii
Oamenii care par împăcați cu viața lor au, aproape întotdeauna, și altceva în afară de muncă. Și nu sunt hobby-uri sofisticate. De cele mai multe ori, e vorba doar despre o plimbare zilnică, un câine ori o pisică, grija pentru plante, o prietenă cu care vorbesc constant sau faptul că gătesc cu plăcere. Noi toți gătim, doar că e o diferență între a găti pentru că nu ai de ales și a găti cu drag. E tot același timp petrecut în bucătărie, însă e alta starea.
În psihologie, există exercițiul numit „roata vieții”, folosit tocmai pentru a vedea cât de echilibrate sunt domeniile importante din existența noastră. Relațiile, sănătatea, timpul liber, familia, sensul personal, stabilitatea financiară: toate contează. Problema este că mulți dintre noi ajungem să investim aproape toată energia într-o singură zonă și ne mirăm apoi că ne simțim dezechilibrați.
Oamenii împăcați par să înțeleagă instinctiv că nu poți pune toată greutatea vieții pe un singur pilon. Dacă tot sensul tău vine doar din muncă, orice problemă profesională devine automat o criză personală.
Poate de aceea oamenii aceștia își păstrează mici teritorii care nu au legătură cu performanța.
2. Nu transformă fiecare emoție într-o urgență
Mai este ceva ce am observat la oamenii care par bine cu viața lor: nu intră imediat în panică atunci când se simt rău.
Au o relație mai calmă cu fluctuațiile normale ale vieții. Dacă au o săptămână mai proastă, nu trag instantaneu concluzia că totul merge greșit. Dacă sunt obosiți, încearcă să înțeleagă de ce și să se odihnească, nu să se certe cu ei înșiși pentru că „nu mai fac față ca înainte”.
Cred că aici ne influențează foarte mult ritmul în care trăim acum. Suntem atât de obișnuiți să analizăm fiecare stare, încât uneori uităm că emoțiile sunt, prin definiție, trecătoare. Nu orice tristețe ascunde o dramă sau o depresie. Nu orice zi proastă spune ceva profund despre viața noastră.
Make Life Magic
Alin Comșa: „Bucuria de a trăi acum ar trebui să fie pe fiecare listă de priorități.”
Psihologii vorbesc des despre reglare emoțională, adică despre capacitatea de a trece prin emoții fără să fii complet acaparat de ele. Iar oamenii împăcați exact asta par să facă. Nu fug de disconfort, dar nici nu îl transformă în centrul universului.
3. Au învățat să lase unele zile să fie pur și simplu obișnuite
Cred că acesta este unul dintre cele mai greu de învățat lucruri astăzi.
Trăim într-o cultură în care aproape orice experiență pare că trebuie optimizată. Vacanțele trebuie să fie memorabile. Weekendurile productive. Cinele speciale. Până și odihna a început să semene uneori cu un proiect de performanță. Oamenii împăcați par să nu mai aibă presiunea asta.
Pot merge până la magazin fără să transforme ieșirea într-un mare eveniment sau într-o nouă sursă de anxietate pentru că prețurile au „explodat”. Chiar dacă au „explodat”, oare la ce folosește să ne panicăm de fiecare dată când facem aprovizionarea? Fără să confundăm împăcarea cu resemnarea, când știi că nu poți schimba radical realitatea, te adaptezi și ieși mai câștigat. Tot oamenii împăcați își permit o duminică lentă, fără vinovăție. Pot sta acasă într-o seară fără senzația că ratează ceva important în altă parte.
Și nu, nu cred că asta înseamnă că și-au pierdut curiozitatea, reacțiile sau bucuria de a trăi. Din contră. Cred că tocmai pentru că nu caută permanent extraordinarul (nici în direcția pozitivă, nici în cea megativă) reușesc să observe mai ușor lucrurile bune care există deja în viața lor.
4. Nu au senzația că sunt permanent în urmă cu viața lor
Mulți oameni trăiesc astăzi cu impresia că ar trebui să fie deja în alt loc decât sunt: mai avansați în carieră, mai bine organizați, cu mai puține kilograme și mai multă maturitate și tot așa.
Presiunea aceasta contantă crește nivelul de oboseală și ne face mereu grăbiți. Nu ne mai putem bucura complet de nimic dacă nu apucăm să sărbătorim „normalul”, iar prezentul îl considerăm doar o perioadă de tranziție spre viața „adevărată”, perfectă, care va începe cândva, mai târziu.
Și oamenii împăcați cu viața lor își doresc lucruri, au planuri, dar nu trăiesc cu sentimentul că valoarea lor depinde permanent de cât de repede ajung undeva.
Poate tocmai de aceea sunt atât de liniștitori. Pentru că nu te fac să simți că trebuie să alergi continuu după o versiune mai bună a ta. Asta îi face atât de plăcuți de întâlnit: faptul că, lângă ei, viața nu pare o cursă pe care trebuie să o câștigi în fiecare zi, ci o stare de fapt cu bune și grele, peste care trecem luând lucrurile pe rând, conștienți că toate trec și că viața însăși este un privilegiu.
Foto: Freepik
