Trăim într-o cultură care admiră performanța și recompensează rezultatele vizibile. „Să fii bun” nu mai este suficient – trebuie să fii foarte bun, constant, rapid, adaptabil și, ideal, fără să arăți cât de greu îți este. Pentru mulți oameni, performanța a devenit un criteriu central de valoare personală. Nu mai este doar ceva ce facem, ci ceva ce simțim că trebuie să fim.
În cabinet, dar și în workshopuri sau la catedră, observ din ce în ce mai des același tip de întrebare: cum știu că am mers prea departe cu nevoia de a performa? Sau, spus altfel: când dorința de a evolua se transformă într-o presiune care începe să ne consume?
Burnoutul nu apare din lipsă de ambiție. Apare adesea tocmai la persoanele implicate, conștiincioase, responsabile – oameni care își doresc să facă lucrurile bine și care investesc multe resurse în ceea ce fac: timp, energie, sens, emoție.
Interesant este că, deși burnoutul poate afecta pe oricine, cercetările arată diferențe relevante între femei și bărbați în modul în care apare, se manifestă și este interpretat.
Ce este burnoutul, din perspectivă științifică
Burnoutul este definit în literatura de specialitate (Maslach & Leiter, 2016) ca un sindrom caracterizat prin trei dimensiuni principale:
• epuizare emoțională – senzația că nu mai ai resurse
• depersonalizare sau cinism – distanțare față de muncă sau față de ceilalți
• scăderea sentimentului de eficacitate – impresia că nu mai faci suficient de bine, chiar și atunci când performanța obiectivă este bună
Organizația Mondială a Sănătății include burnoutul ca fenomen ocupațional asociat stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient.
Un alt aspect important pe care probabil deja îl intuiești: burnoutul nu este doar oboseală. Este o combinație între suprasolicitare prelungită și sentimentul că ceea ce faci nu mai este sustenabil emoțional.
Burnoutul nu înseamnă că nu mai poți. Înseamnă că ai putut prea mult, pentru prea mult timp, fără pauză, fără spațiu și, uneori, chiar fără sens (pentru tine). Nu e un eșec de voință, ci un semnal de alarmă al unui sistem nervos care a fost dus constant dincolo de limite. Iar adevărata performanță nu este să reziști cu orice preț, ci să înveți când să te oprești fără să te pierzi pe tine.
Dar înainte de a merge către concluzii poetice, pentru ca nu e nimic poetic în burnout, haide sa vedem cum resimțim aceasta epuizare.
Femeile și burnoutul: presiunea de a excela pe mai multe fronturi
Studiile arată că femeile raportează niveluri mai ridicate de epuizare emoțională comparativ cu bărbații (Purvanova & Muros, 2010). Una dintre explicații ține de ceea ce psihologia numește „dubla încărcare”: responsabilitățile profesionale sunt adesea dublate de responsabilități domestice sau de îngrijire pe care multe femei le au.
Pe lângă volumul efectiv de sarcini, apare și componenta cognitivă de management al casei – ceea ce sociologii numesc mental load: planificare, anticipare, organizare continuă.
Adică atunci când îți întrebi partenera „Cum pot să te ajut” în loc să observi singur/ă ce lucruri au nevoie să fie făcute prin casa, sunt șanse mari să îi adaugi o extra sarcină – să îți delege ceva ce trebuie făcut, desi intenția ta era să ajuți.
În plus, femeile sunt adesea socializate să fie mai orientate spre relații și armonie interpersonală. Acest lucru poate duce la:
• dificultate în a spune „nu”
• tendința de a prelua sarcini suplimentare
• autocritică mai accentuată
• standarde foarte ridicate pentru sine
Cercetările arată și o asociere mai puternică între perfecționism și burnout la femei, mai ales perfecționismul orientat spre sine - „ar trebui să pot face totul foarte bine”.
Nu este vorba despre o „slăbiciune”, ci despre un context social și profesional care poate amplifica presiunea de a demonstra constant competența.
Pe scurt: nu ești epuizată pentru că „nu te organizezi suficient de bine”, ci pentru că duci prea multe lucruri – unele vizibile, multe invizibile. Burnoutul, în cazul multor femei, nu ține doar de volum, ci de faptul că ești constant responsabilă pentru ca lucrurile să meargă.
Și dacă te întrebi ce ajută, concret: nu doar să te odihnești mai mult, ci să nu mai preiei automat tot. Poți începe prin a cere ajutor specific - nu „ajută-mă”, ci „ocupă-te tu de X”-, mai apoi poți să nu mai transformi totul în responsabilitatea ta și să accepți că „destul de bine” chiar poate fi sufficient.
Bărbații și burnoutul: presiunea performanței și dificultatea de a cere ajutor
În cazul bărbaților, studiile indică niveluri mai ridicate de depersonalizare sau cinism (Purvanova & Muros, 2010). Cu alte cuvinte, atunci când stresul devine prea mare, reacția poate fi mai degrabă de distanțare emoțională.
Normele sociale legate de masculinitate pot contribui la ideea că vulnerabilitatea trebuie evitată. Mulți bărbați simt presiunea de a demonstra competență, stabilitate și control, ceea ce poate face mai dificilă recunoașterea momentelor de suprasolicitare.
Consecințele pot include:
• evitarea discuțiilor despre stres
• amânarea solicitării ajutorului
• tendința de a continua să lucreze chiar și când resursele sunt epuizate
• asocierea valorii personale cu performanța profesională
Cercetările sugerează că bărbații pot raporta mai rar epuizare emoțională, dar pot manifesta mai frecvent comportamente de retragere sau iritabilitate.
Vulnerabilitatea nu te face mai puțin bărbat, ci mai puțin singur în ceea ce duci. Dacă în jurul tău emoțiile sunt luate în glumă, nu e un semn că trebuie să taci, ci că merită să schimbi conversația – sau, uneori, chiar oamenii. Ai voie să spui că nu ești bine. Și ai voie să nu râzi când nu e de râs.
Make Life Magic
Ioan Mirea, medic psihiatru: „Burnoutul nu e vina noastră, ci a lumii în care trăim.”
Performanța sănătoasă vs performanța care ne consumă
Dorința de a evolua nu este o problem în sine. De fapt, sensul și motivația sunt factori protectivi importanți împotriva burnoutului.
Problema apare atunci când performanța devine singura sursă de validare personală.
Câteva semnale de alarmă pe care să le observe la tine sau la ceilalți:
• simți că nu este niciodată suficient
• odihna îți generează vinovăție
• valoarea personală depinde exclusiv de rezultate, nu contează cât ai muncit, cât te-ai dedicat, contează finalul
• îți este greu să te bucuri de realizări
• relaxarea pare „pierdere de timp”
Performanța sănătoasă include și limite. Include pauze, recuperare și acceptarea faptului că resursele nu sunt infinite.
Creierul funcționează optim în cicluri de activare și recuperare. Fără recuperare, scade capacitatea de concentrare, creativitatea și reziliența la stres. La fel ca mersul la sală, nu te poți aștepta să te antrenezi zilnic, la capacitate maximă, fără să îți lași corpul să se odihnească și fără să îi oferi resursele necesare pentru regenerare.
Cu alte cuvinte, performanța sustenabilă nu este despre a face mai mult, ci despre a ști cum să dozezi efortul.
De ce este important să vorbim despre aceste diferențe
Diferențele dintre bărbați și femei nu înseamnă că experiența burnoutului este complet diferită, ci că pot exista nuanțe relevante în modul în care acesta este trăit și exprimat.
Înțelegerea acestor nuanțe ne ajută să recunoaștem mai devreme semnele de suprasolicitare, să evităm comparațiile nerealiste și să dezvoltăm strategii de prevenție mai adaptate.
Un aspect esențial este că burnoutul nu este un semn că „nu suntem suficient de puternici”, ci adesea un semn că am fost puternici prea mult timp fără sprijin adecvat.
Performanța nu trebuie să vină cu prețul sănătății psihio-emoționale.
Uneori, cea mai importantă formă de performanță este să învățăm când să ne oprim, când să cerem ajutor și când să redefinim ce înseamnă „suficient”.
Realist vorbind, nu câștigă cel care trage cel mai tare pe termen scurt, câștigă cel care își dozează efortul astfel încât să nu ajungă să se epuizeze complet. Performanța care te costă sănătatea psiho-emoțională sau chiar fizică, nu e sustenabilă – e doar o formă de supraviețuire pe termen limitat.
Diana Diaconeasa este psiholog clinician și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține din 15 mai cursul „Nevoia de a performa – între pasiune și presiune”.
Foto: Freepik
