Make Life Magic

Sindromul cuibului gol, fenomenul care afectează în special mamele

Ce rămâne de făcut când copiii cresc și pleacă pe drumul lor?

Atunci când simți că toată lumea ta se prăbușește, drag părinte, gândește-te că una nouă poate fi construită. Nu îți vei reveni construind pe ruine. Iar cuibul părăsit poate fi transformat într-un cuib plin de iubire alături de partenerul de viață. 

Desprinderea de copil începe din momentul în care se naște. Sau, mai bine zis, pregătirea pentru desprinderea de copil, care va deveni tânăr adult mai repede decât credem, începe din ziua în care se naște. 

În acest context se vorbește despre sindromul „cuibului gol” sau „părăsit”, o tulburare psihologică care pare că afectează mai degrabă mamele decât tații. 

În mod firesc, momentul în care copilul pleacă din casa părintească este inevitabil. Părinții se trezesc într-o nouă realitate, iar resursele de a face față depind de mulți factori: 

  • cât de solidă este relația de cuplu, 
  • cât de bine e conturată identitatea părintelui în afară de rolul de părinte, 
  • cât de liniștit este părintele cu privire la educația oferită,
  • cât de multă încredere are în propriul copil că a primit toate instrumentele necesare pentru a face față provocărilor vieții.

Plecarea copilului este un nou început

Tema este extrem de ofertantă pentru că poate fi abordată din foarte multe perspective. Aleg o perspectivă ce vizează împuternicirea părintelui care se poate trezi lipsit de sens, îngrijorat și disperat, judecat de ceilalți din anturaj pentru emotivitate excesivă, cuprins de un profund sentiment de singurătate și gol interior.

Plecarea tânărului adult din casa părintească este o oportunitate de dezvoltare atât pentru părinți, cât și pentru copil. 

În această etapă a vieții, tinerii au oportunitatea de a-și contura propriile valori de viață, să-și descopere noi abilități, să învețe cum să facă față provocărilor atât din punct de vedere emoțional cât și logistic. 

Ce are de făcut „copilul”

Tânărul adult (pentru că, deși părintele îl vede tot ca pe un copil, el chiar a devenit un tânăr adult) învață să găsească soluții și să își asume consecințele în mod direct pentru alegerile făcute. Formarea acestei autonomii în luarea deciziilor și gestionarea vieții de zi cu zi contribuie la formarea unei identități puternice și la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase.

Ce au de făcut părinții

Părinții au oportunitatea de a reevalua obiectivele de viață, de a muta atenția pe viața de cuplu, de a descoperi noi activități sau de a relua vechi pasiuni puse pe pauză. Grupurile de dezvoltare personală sunt extrem de puternice și pot aduce plus valoare în viețile celor care întâmpină dificultăți. Un astfel de grup poate deveni suport pe termen lung.

Privind dintr-un unghi luminos acest moment, părinții au șansa consolidării relației cu copilul devenit adult prin împuternicirea acestuia. Fiecare copil își dorește să vadă ochii părintelui plini de încredere, să simtă girul părintelui care știe că el va fi bine primit în lumea largă, că este capabil să își găsească un loc și că acasă mereu îl vor aștepta brațe calde și un umăr de sprijin. 

Niciun copil nu își dorește să vadă priviri disperate, însingurate și triste. Sau să simtă că acasă rămân părinți care numără zilele din calendar până la următoarea revedere. 

Dacă atunci când sunt mici tot ce au nevoie este să vadă părinții fericiți și mulțumiți de viața lor, și mai târziu vor avea aceleași nevoi. 

Dacă atunci când sunt mici una dintre nevoile emoționale este de a nu fi responsabilizați de starea emoțională a părinților sau de a fi puși în situația de a reconforta emoțional părintele, această nevoie rămâne extrem de importantă și mai târziu, când sunt la început de drum spre autonomie. 

Câteva strategii benefice pentru părinți (și tații resimt golul, dar pot avea mecanisme de coping diferite) pot fi următoarele:

1. Recunoașterea și validarea emoțiilor

Minimizarea sau negarea emoțiilor care vin odată cu acest moment pot fi predictor pentru adâncirea stării de tristețe și chiar declanșarea unei depresii. De regulă, emoțiile sunt contradictorii (tristețe, furie, bucurie, mândrie, speranță) și pot coexista. Este în regulă oricare dintre emoțiile care vin. Permițându-le să fie simțite și trăite, fără judecată, exprimându-le într-un mediu de siguranță și sănătos, acceptarea experenței poate veni mult mai ușor. 

2. Găsirea de noi rutine și activități, cultivarea  relațiilor de prietenie

Golul lăsat de absența copilului poate paraliza viața părinților. Este momentul potrivit pentru o reinventare, găsirea de noi hobby-uri sau chiar o implicare în activități civice sau sociale. Direcționarea energiei către activități de voluntariat poate fi extrem de hrănitoare și poate aduce mult sens nou. Întărirea legăturilor cu persoane relevante din viață sau cultivarea unora noi, în funcție de interese, reprezintă o altă variantă sănătoasă. 

3. Focalizarea pe Sine și pe relația de cuplu

Spuneam că pregătirea pentru momentul de separare începe de la momentul nașterii tocmai din perspectiva hrănirii relației de cuplu odată cu rolul de părinte. 

Magic People: Simona Herb. Despre intimitate și sexualitate în relațiile de cuplu mature.

Make Life Magic, 00:37:18

Matei Stănculescu, psiholog. Despre greșelile pe care le plătim cu sănătatea noastră mintală.

Make Life Magic, 01:02:02

Mirela și Liviu Mihăileanu, fondatorii Asociației Tzuby's Kids. Despre adopție și destine schimbate în bine.

Make Life Magic, 00:44:36

Magic People: Ioan Mirea, medic psihiatru. Despre cum percepem, la nivel de societate, suferințele mintale.

Make Life Magic, 00:44:28

Deseori, părinții își centrează întreaga existență și sensul în jurul copilului, uitând că, înainte de a deveni părinți, sunt femeie/bărbat. Este o oportunitate de a reveni în cuibul conjugal și de a hrăni acest cuib, la fel de important ca cel din care făcea parte și copilul. Întreținerea unei relații puternice și sănătoase poate fi esențială în acest moment de tranziție și poate oferi sprijin reciproc în fața provocărilor și schimbărilor care apar. Dacă nu există o relație de cuplu, energia poate merge spre activități de auto cunoaștere și dezvoltare personală. 

4. Redefinirea vieții profesionale

Este un moment prielnic de reevaluare a vieții din punct de vedere profesional. Poate că nu mai există atât de multe constrângeri (financiare și de timp), iar acum e momentul ce poate aduce fie o reconversie, fie o calificare suplimentară. Sau chiar o școală de lungă durată, mult visată și uitată pentru că „nu era timp”. 

5. Comunicarea sinceră cu copilul

Împărtășirea propriilor emoții și gânduri față de copil, dar nu dintr-un spațiu al disperării și al mâhnirii, ci din zona autenticității și al vulnerabilității, poate aduce o mai bună conectare cu copilul și o deschidere din partea acestuia de a împărtăși la rândul său provocările emoționale. Astfel, cunoașterea nevoilor din ambele părți și grija pentru a fi îndeplinite pot aduce o maturitate a relației părinte-copil, iar părintele să reușească să privească puiul plecat din cuib ca pe un adult împuternicit.

Foto: Freepik