Concluzia primului articol pe această temă a fost: bună sau rea nu este competiția, ci cum ne raportăm la ea. Câteva intervenții utile din rolul nostru de adult vizau sprijinirea lor pentru a conștientiza nevoia din spatele competiției, evaluarea situației (necesitatea unei schimbări), modificarea reperului (comparându-se cu sine, nu cu ceilalți) și trasarea unui plan de acțiune (monitorizarea progresului).
Trecem mai departe, la ce se ascunde în spatele întrebării de la care a pornit primul articol.
Teama de eșec
În tatonările cu mine însămi, în urma discuțiilor cu alți părinți, nu am regăsit nevoia de a pune concurența în cutia corectă, ci m-am întâlnit cu teama. Frica de rezultatul competiției. Nimeni nu părea îngrijorat de ceea ce se întâmpla dacă cel mic avea un șir răsunător de reușite, ci frica se reformula astfel:
Cum îl învăț pe copilul meu să piardă? Cum îl învăț să nu-i fie frică de eșec? Sunt bune competițiile școlare? Când este suficient de mare pentru a participa la competiții?
Indirect, am răspuns la ultima întrebare: cu voie sau fără voie, copilul participă la competiții, inițiate de el sau de ceilalți, din momentul în care intră în contact cu alte persoane (de la prima vizită în parc sau de la primii musafiri care au un copil, nu de la primul contact cu grădinița). Evident că se compară și cu adulții, dar sigur nu vă sunt străine competițiile în care intră cu voi!
Nevoia de competiție
Dacă ne raportăm la mediul școlar, copilul – oricât de grijuliu este cadrul didactic – va fi într-o competiție cu ceilalți pentru a-și găsi locul în colectiv. Competițiile vor fi desfășurate atât în pauză (cine e cel mai rapid, prietenos, puternic etc), cât și la ore (cel mai respectuos, prompt, îndemânatic etc).
Dacă ați făcut deja primul pas și copilul este conștient de aceste competiții, competiția școlară (concursurile) vor veni firesc, natural, ca niște încercări la care participă cu entuziasm pentru a se simți competent sau pentru a ajunge la o versiune mai bună a sa. Dacă nu ați făcut acel prim pas, dar vă întrebați dacă este timpul potrivit pentru competiții școlare, răspunsul este că este pregătit pentru a face, alături de voi, pasul de mai sus și - prin exemple și analogii - va ști cum să se raporteze sănătos la competițiile școlare.
Competițiile școlare
Competițiile școlare nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât oricare altă competiție în care copilul intră. Important este ce face după fiecare competiție la care participă, iar asta ne întoarce din nou la primul pas.
Referitor la primele două întrebări, răspunsul se află într-un cunoscut proverb românesc:
Pierd, câștig, negustor mă numesc!
Extrapolat la subiectul discuției, locul I sau diploma de participare, o competiție/un concurs nu reprezintă nimic mai mult, nimic mai puțin, decât o altă experiență. Poate fi o experiență de învățare, în urma căreia se perfecționează sau o experiență trăită, pur și simplu.
Nu e ușor să pierzi
Pentru a ști să piardă, copilul trebuie învățat că, în orice competiție intră, are datoria de a da tot ce are mai bun și de a fi corect/fairplay.
Copiii care nu gestionează bine pierderea sunt cei care au în spate presiunea de a performa mereu la un nivel înalt. Reglați-vă așteptările!
Nu-i putem ajuta pe copii să gestioneze pierderea decât prin intervenții pe termen lung, ajutându-i să-și creeze o mentalitate deschisă centrată pe creștere și dezvoltare personală și nu pe victimizare.
Astfel, copilul trebuie învățat să-și formuleze convingeri de viață sănătoase. Este necesar să-l ajutăm să înțeleagă că pierderea este inevitabilă, că, deși este o experiență dificilă, face parte din procesul de creștere și dezvoltare personală. Focusul trebuie să fie pe ce poate învăța din acea experiență.
Antrenamentul emoțiilor
Investiți timp în dezvoltarea emoțională: copilul trebuie să fie în contact cu emoțiile pe care le simte (furie, frustrare, dezamăgire etc.), să le accepte (o convingere sănătoasă – toate emoțiile sunt bune) și să le transforme în sursă de motivație.
Atenție la mentalitatea de victimă: copilul își caută scuze sau caută vinovați pentru pierderea sa. Ajutați-l să găsească modalități de a se pregăti mai bine pentru următoarea oportunitate, de a-și îmbunătăți performanța.
Apreciați-i efortul și progresul, nu doar rezultatul final, așa va învăța și copilul să facă acest lucru.
Învățați-l să-și ia o pauză! După o pierdere/un eșec este important să te recuperezi și să-ți recapeți energia și motivația. Este bine să folosească acest timp pentru a se concentra asupra altor activități care-i fac plăcere și a petrece timp cu cei dragi.
Încurajați-i să își pună la încercare limitele și, astfel, vor avea ocazia de a-și dezvolta abilitățile și de a-și crește încrederea în propriile forțe și asigurați-i că sunteți mereu acolo, că iubirea voastră nu depinde de rezultatele obținute!
Foto: Rawpixel
