Începând din 2001, 6 februarie a fost declarată “Ziua mondială fără telefon mobil” de către scriitorul francez Phil Marso. Scopul demersului său este acela de a trage un semnal de alarmă asupra fenomenului nomofobiei, o frică tot mai des întâlnită în rândul oamenilor legată de a fi deconectați de la telefonul lor mobil.
În 2008, un studiu din UK pe un eșantion de 2100 de adulți a scos la iveală faptul că 53% din participanți suferă de nomofobie. Care era cauza principală? Teama că s-ar putea întâmpla ceva important în familie sau la job. Acum, 14 ani mai târziu, putem spune fără să greșim că explozia tehnologică și a rețelelor de socializare ne-a acaparat total atenția și ne face adeseori să trăim cu teama permanentă că ratăm ceva important. Telefonul mobil a devenit o formă de dependență. Dar această dependență nu poate fi tratată la fel ca celelalte, pentru că, în contextul vieților noastre, nu mai putem trăi fără el.
Alte efecte, conform profesorului de la MIT, Sherry Turkle – nu mai tolerăm momentele de solitudine, avem o nevoie constată de a ne stimula creierul, capacitatea de discernământ este afectată, atenția este diminuată.
„Conversațiile cu sens sunt ratate, atunci când atenția noastră este divizată între oamenii de lângă noi și lumea de pe telefoanele noastre. Sau când mergem la telefoanele noastre în loc să ne oferim un moment de liniște. Ne păcălim crezând că a naviga pe internet este totuna cu a visa cu ochii deschiși. Că astfel ne oferim același spațiu pentru auto-reflecție. Nu este așa”, spune Turkle.
Câte ceva despre efectele notificărilor de pe telefon asupra creierului uman
• Încurajează eliberarea de cortizol, hormonul stresului, responsabil cu creșterea pulsului, tensiunea musculară, transpirația palmelor;
• Cercetătorii în neuroștiințe de la Universitatea din California, Berkley, au descoperit că nivelurile crescute de cortizol schimbă pe termen lung modul în care creierul nostru funcționează, menținându-ne într-o stare de tipul “luptă sau fugi”;
• Atunci când primim o notificare pe telefon, intrăm într-o stare de tensiune care dispare abia în momentul în care putem să verificăm acea notificare. Acest pattern de tipul tensiune-eliberare se comportă exact ca o dependență;
• Oamenii de știință spun că productivitatea noastă poate scădea cu până la 40% din cauza întreruperilor provocate de aceste notificări.
Ce putem face?
În primul rând, monitorizarea fenomenului. În prezent, aproape toate dispozitivele de tip smartphone au funcții care permit măsurarea timpului petrecut pe telefonul mobil, cu indicații clare legate de unde anume stăm cel mai mult – pe WhatsApp, pe Facebook, Instagram, Tik Tok, Youtube etc.
Odată ce avem o dimensiune a acestui timp irosit, putem să ne gândim la soluții.
• Setarea de granițe, cum ar fi imposibilitatea de a mai folosi telefonul pe anumite canale, după ce s-a atins un anumit prag sau imposibilitatea de a folosi telefonul în anumite intervale orare (până la o anumită oră dimineața, în timpul meselor, de la o anumită oră seara înainte de culcare etc). Invers, putem avea intervale predefinite de “scrolling”, în care să ne satisfacem și această plăcere vinovată;
• Echilibru între interacțiuni directe-indirecte – dacă observăm un dezechilibru major, care ne indică faptul că am ajuns să vorbim cu oamenii mai mult/doar la telefon / prin mesaje, poate fi un semnal de alarmă că e nevoie să setăm mai multe întâlniri față în față;
• Pauze scurte – pași mărunți, cum ar fi să ne lăsăm telefonul în altă încăpere atunci când mâncăm sau atunci când suntem angajați în alte activități (de exemplu, când ne jucăm cu copiii).
Cum putem diminua timpul petrecut pe telefonul mobil în situații concrete de viață
• Mă trezesc în mijlocul nopții și îmi vine să intru pe telefon? Fac, în schimb, niște exerciții simple de respirație.
• Mă trezesc dimineața și primul instinct este să verific ce mai e pe Facebook? Mă asigur că am lăsat telefonul în altă parte, ca să fac drumul până la el mai greu accesibil, și fac în schimb 10 minute de meditație.
• Sunt în metrou și îmi vine să scot telefonul din buzunar? Citesc mai bine câteva pagini sau observ pasagerii din jurul meu. Un exercițiu simpatic poate fi să îți imaginezi povestea de viață a fiecăruia.
• Mă uit la un film și mai dau din când în când un check pe social media? Las telefonul în altă cameră.
• Sunt la masă? Dacă sunt singur/ă, mă concentrez pe gusturile din farfurie, dacă sunt cu alte persoane la masă, le ascult activ și particip la conversație.
• Mă plictisesc des și mă refugiez în telefon? Atunci înseamnă că am nevoie să îmi găsesc de lucru și în alte direcții: lectură, plimbările, un sport, practicarea unui hobby.
Foto: Pexels
