Dacă și ție ți se întâmplă să poți funcționa în diversele grupuri din care faci parte, dar să nu simți, totuși, că aparții cu adevărat nicăieri, este posibil să faci parte dintr-o companie selectă.
Despre personalități impresionante precum Frida Kahlo, Franz Kafka sau Albert Einstein se spunea, până acum, că aveau un temperament introvertit. Și totuși, un nou termen care promite să facă valuri în psihologie, ar putea să îi descrie mai corect.
Așadar: cauți constant independență emoțională? Ai idei creative și preferi să gândești cu mintea ta, în loc să adopți rețete de-a gata? S-ar putea să fii un otrovert.
Dacă introvertiții își găsesc energia vitală în solitudine și dialog interior, iar ce extrovertiții se simt ca peștele-n apă atunci când sunt în mijlocul acțiunii, înconjurați de prieteni, persoanele cu trăsătura de personalitate otrovertă par să privească mai mereu în altă direcție decât cei din grupul în care se află la un moment dat. „Otro” chiar asta și înseamnă, în limba spaniolă (altul, diferit), iar „vert” se poate traduce prin „orientat”.
Rami Kaminski, psihiatru american, este cel care a inventat termenul pentru a defini anumite trăsături de personalitate pe care le-a descoperit la pacienții săi (și la sine, de altfel) și pe care a simțit că terminologia existentă nu le acoperă. Scria în New Scientist că, în copilărie, atunci când a intrat în grupul de Cercetași și a sosit momentul să depună jurământul (cam cum depuneam noi jurământul de pionieri, pentru cine a copilărit în comunism), ceilalți copii păreau să trăiască momentul cu emoție, în timp ce Rami însuși nu simțea nimic.
Otroverții nu simt că aparțin unui grup mânat de un crez comun, ci sunt loiali propriului crez.
Sigur că putem funcționa cu această trăsătură de personalitate, iar ea se poate manifesta mai puternic sau mai slab. De exemplu, la ședințele de bloc, vecinii care se implică și se consumă nu sunt, probabil, otroverți. La fel și părinții din grupurile de la școală: sunt mereu aceia care organizează petrecerile sau se ocupă de decorațiunile de Crăciun din clasă, în timp ce alții se declară doar „de acord” sau stau cu totul departe, fără să se implice. Nu e rea voință, e doar felul în care sunt ei construiți. Poate că e un pic mai greu, ca otrovert, să funcționezi social când ți-e greu să fii „cu majoritatea”, iar societatea noastră funcționează preponderent în grupuri: familie, companii, țări etc.
Rami Kaminski susține că, de fapt, fiecare persoană se naște otrovertă. Apoi, începem să aderăm la grupuri pentru că avem mai multe șanse de supraviețuire/reușită. Punctul culminant al nevoii de apartenență îl atingem cu toții în adolescență, când nevoia de acceptare din partea grupului e mai mare decât oricând.
Un otrovert, însă, pune preț pe originalitate și pe independență emoțională. Practic, se va întoarce spre sine atunci când are de luat o decizie sau de găsit o soluție. Otrovertul este un gânditor independent și avem nevoie de oameni cu această trăsătură de personalitate pentru că sunt cei care aduc claritate și o privire obiectivă atunci când grupului le lipsesc. Când toți ceilalți sunt sincronizați, otrovertul are abilitatea să privească situația „din afară”.
Așa că, dacă te-ai simțit vreodată stingher într-un grup unde toți ceilalți păreau să fie integrați, când regulile nescrise ale apartenenței – fie la școală, fie la birou, fie în cercul de prieteni – ți s-au părut artificiale sau lipsite de sens, s-ar putea să faci parte din această tipologie de personalitate care începe să fie descrisă și definită.
Otroverții nu refuză apartenența la grup din timiditate sau rebeliune, ci pur și simplu pentru că nu se aliniază emoțional cu entuziasmul colectiv. Kaminski vorbește despre ceea ce numește „fenomenul bluetooth”: abilitatea de a te conecta emoțional instantaneu la cei din jur, așa cum fac majoritatea oamenilor. Otroverții sunt imuni la acest reflex. Ei pot fi prietenoși, pot funcționa social, dar nu „vibrează” neapărat la aceeași frecvență cu ceilalți.
Plusuri în a fi otrovert
Un otrovert are avantajele sale atât la nivel personal, cât și ca parte a unui grup căruia îi este apropiat (tocmai pentru că nu se aliniază total cu acesta):
Originalitate: otroverții nu sunt prinși în uniformitatea grupului, deci au șanse mai mari să vină cu idei noi, revoluționare.
Independență emoțională: nu depind de aprobarea permanentă a altora, când nu sunt siguri de o decizie revin singuri asupra ei și își permit să se răzgândească.
Viziune critică: fiind la distanță de entuziasmul colectiv, observă mai repede pericolele „gândirii de stup”.
Ce poate fi dificil pentru un otrovert:
Sentimentul de izolare: într-o cultură unde apartenența e valorizată, a nu te conecta natural poate fi dureros, mai ales în adolescență.
Neînțelegeri sociale: ceilalți pot interpreta independența naturală ca aroganță sau nepăsare.
Lipsa de comunitate: fără un „stup” de care să aparții, sprijinul poate lipsi.
Otroverții și copiii de azi
În cazul copiilor, semnele de otroversiune apar devreme: copilul poate refuză să se entuziasmeze la aceleași jocuri ca ceilalți sau se retrage de la ritualuri colective, fără să fie timid, doar sincer neinteresat. Important e ca părinții și profesorii să nu interpreteze asta automat ca pe o problemă. În cazul otroverților, tehnologia joacă un rol paradoxal. Pe de o parte, platformele sociale pun presiune enormă pe apartenență („toți suntem pe același trend”). Pe de altă parte, internetul le oferă otroverților șansa să își găsească expresia proprie, să caute mici comunități nișate sau să creeze conținut original. Dacă este ghidat corect, un copil conștient de particularitatea lui poate transforma tehnologia într-un teren de explorare, nu într-o sursă de uniformizare.
Kaminski spune că, în fond, toți ne naștem otroverți, dar cultura ne învață să căutăm triburi și apartenențe. Unii rezistă acestei condiționări și păstrează darul independenței. Poate că lecția otrovertului este tocmai asta: nu ești singur dacă nu aparții, ci ești liber. Iar libertatea de a nu te potrivi tiparelor e, de fapt, cea mai mare șansă de a fi autentic – și, uneori, cu puțin noroc, de-a dreptul genial.
Foto: Freepik
