Câți dintre noi nu am simțit, la un punct în viață, că totul ni se prelinge printre degete, că nu mai avem control, că urmează „să ne pierdem mințile”. Simțim asta în situații de stres, în situații în care ne simțim nevăzuți, neauziți, neputincioși. Starea de aprehensiune care vine cu această posibilitate de a „ne pierde mințile”, de a ne pierde controlul, este înfricoșătoare și poate să ne copleșească. Uneori gândul în sine poate induce și mai mult stres sau anxietate.
A spune: „simt că îmi pierd mințile” nu este doar un gând . Când ajungem să ne simțim la limita autocontrolului, apar o multitudine de manifestări fizice și emoționale. Nu suntem doar emoțional pe muchie, ci avem și reacții care ne determină să acționăm în alertă, impulsiv, voind să obținem un rezultat rapid, o eliberare a stresului care ne apasă cu acest potențial de a nu mai avea control, de a exploda.
Cum ajungem la limită?
Poate ne confruntăm cu mai mult stres decât de obicei, iar asta provoacă anxietate sau îngrijorare excesivă. Poate suntem copleșiți de responsabilitate, de sarcini, poate nu avem timp pentru noi și nu avem acces la ocrotire, iubire și liniște. Uneori, pe drum, ne pierdem pe noi înșine. Ne grăbim și realizăm lucruri mărețe, avem relațiile pe care le voiam, familiile pe care le visam, locurile de muncă ideale, dar nu mai suntem siguri cine suntem și care era scopul și direcția pe care o urmam înainte de a atinge aceste obiective. Este firesc pentru noi să ne schimbăm, să creștem și să ne dezvoltăm. Creștem câștigând părți din noi și pierzând părți din ceea ce suntem. Dar creșterea și schimbarea obișnuită din viața noastră nu este nimic în comparație cu pierderea noastră.
Când ne simțim alienați de noi, când nu ne mai identificăm nevoile și valorile, atunci ne putem pierde autocontrolul.
Când ne pierdem autocontrolul, e pentru că simțim că ne pierdem pe noi înșine. Nu facem ceea ce facem pentru că nu vrem să ne controlăm, ci pentru că în acel moment nu putem să o facem. Emoția noastră cere acțiune. Vrem un rezultat imediat. Momentul în care intrăm în autoapărare vine cu multă emoție, iar noi cedăm instinctiv emoției. De ce facem asta? Pentru că anticipăm o gratificare imediată. Vrem o soluționare care ne recompensează pe loc, iar în acel moment a acționa impulsiv conform emoției, va fi cathartic și va părea eliberator.
Vestea bună este că, atunci când simți că „îți pierzi mințile”, există lucruri pe care le poți face pentru a naviga echilibrat prin această emoție pentru a reîncepe să te simți din nou mai aproape de control, mai aproape de tine. Este adevărat că există influențe exterioare care ne pot influența modul de reacție emoțională și comportamentală, dar noi înșine decidem impactul acestor influențe și durata de timp în care permitem ca interacțiunea să ne afecteze. La urma urmei, stăpânirea de sine ține de a ne alege anumite tipare de reacție adecvate și benefice în detrimentul actelor individuale. Chiar și atunci când nu ne putem modela viața emoțională după nevoile noastre, ne putem controla acțiunile și comportamentele.
Iată doi pași care te vor ajuta să gestionezi momentele când simți că nu mai poți.
PASUL 1
Când o conversație se încinge, ia o pauză. Părăsește fizic spațiul, dacă crezi că urmează să explodezi. Mergi la o plimbare dacă te supără copiii sau, dacă e imposibil, mergi la baie și spală-te pe mâini. Ai nevoie de 90 de secunde pentru a te deconecta de la reacția impulsivă de autoapărare. O pauză poate fi cheia pentru ca să-ți calmezi creierul și corpul.
Dacă conflictele au loc adesea cu aceeași persoană, discută cu aceasta despre importanța de a lua o pauză și de a relua discuția atunci când vă simțiți amândoi calmi. Stabiliți anterior cum să evitați subiectele dificile în momente în care puteți reacționa exagerat și nu aveți resursele necesare pentru a purta discuția, explicând că nu evitați subiectele dificile, ci le amânați în nevoia de a controla o manifestare a furiei.
PASUL 2
Pregătește-ți un kit de intervenție pentru momentele în care „îți pierzi mințile”. Ce te liniștește? Ce te aduce mai aproape de tine? Când poți să privești, să auzi, să vezi, să miroși și să atingi lucruri care te ancorează, îți poți schimba starea emoțională. Ce ai putea pune în „kit”? Poate o minge mică de cauciuc, pe care să o poți stânge în pumn pentru a te detensiona, poate o loțiune de mâini parfumată, o imagine a locului tău preferat, un citat care să îți aducă aminte de valorile tale, ciocolata preferată, parfumul tău preferat sau poate un ulei esențial care te liniștește. Poți cerea și un kit virtual, pe care să îl porți cu tine peste tot. Poți salva într-un fișier al telefonului muzică, imagini care te liniștesc și bucură, meditație ghidată sau exerciții de respirație care să te ajute în momente în care te simți stresat, copleșit și la limită.
Foto: Unsplash
