Ce să faci când lucrurile nu merg cum vrei tu

Sunt situații, de-a lungul vieții noastre, când ai senzația că toate-ți scapă de sub control, iar suferința este de nesuportat.

Share

Ne este tare greu să acceptăm că sunt situații care, în mod firesc, sunt în afara sferei noastre de influență și că nu putem face nimic ca să schimbăm asta. Ca, de exemplu, atunci când cineva nu ne agreează.

Până în jurul vârstei de 35 de ani, acest aspect a fost „lupta vieții mele”. Eram condusă de convingerea limitativă conform căreia „viața e o luptă”. Reacționam ca atare, făcând toate eforturile ca să-i conving pe ceilalți că sunt iubibilă, serioasă și talentată. Dacă vă întrebați cum ajungem la o astfel de convingere, este suficient să vă amintiți de câte ori ați auzit părinții spunându-vă că viața e grea. 

De ce ținem atât de mult la control?

Inevitabil, ne gândim că dacă noi am pierdut controlul, altcineva l-a găsit.  Deci suntem la cheremul altcuiva, ca o frunză-n vânt. O altă convingere limitativă asociată cu această situație este aceea cum că „nu avem noroc”. Prin extensie, universul este împotriva noastră.  Mai mult, dacă suntem convinși că ne creăm propria realitate și lucrurile nu merg în direcția dorită de noi, apare senzația de eșec. Ai impresia că nu te-ai ridicat la înălțimea așteptărilor (ale tale sau ale celorlalți).

Hai s-o luăm altfel: lucrurile se întâmplă ca să te ajute să crești. 

Dacă analizezi cu atenție viața persoanelor care au devenit o autoritate în domeniul spiritual sau al dezvoltării personale, realizezi că au plecat cu toții dintr-o situație ”negativă”, nefavorabilă lor, fizic sau emoțional. Ca și cum polul negativ al unui magnet (tu) a atras polul pozitiv al altui magnet (Universul, viața însăși). 

Între conștient și subconștient

Noi nu creăm realitatea înconjurătoare în mod conștient. Nici măcar aceia dintre noi care avem instrumentele și cunoașterea necesare, decât în mică măsură. Realitatea noastră este holograma a ceea ce se întâmplă în subconștinetul nostru. 

Ne folosim de conștient pentru toate activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Utilizăm conştienţa de fiecare dată când mâncăm, gândim, lucrăm, analizăm o situaţie, citim, vorbim sau luăm decizii. Tot conştientul este acela care ne impune limite psihice și mentale (de cele mai multe ori inutile), care poate suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greutăți, neîmpliniri sau putem suferi depresii.

Subconștientul este latura divină din noi, intuiția, cel care face ca lucrurile să se întâmple. Pentru că el pune în practică gândurile care provin de la conștient și, în funcție de forța acestora, subconștientul încearcă să le materializeze, indiferent dacă este un gând bun sau unul rău.

Cum funcționează subconștientul

Subconștientul nu diferențiază emoţia sau sentimentul pozitiv de cel negativ, nu face distincția între bine sau rău, este neutru. Însă gestionează toate acţiunile sau reacţiile automate pe care le facem spontan, fără a ne gândi la ele (condusul maşinii, înotul sau orice altă acțiune pe care o facem în mod automat).

Și atunci, ce avem de făcut când lucrurile nu ies așa cum ne dorim ?

În primul rand, să ne observăm și să ne monitorizăm gândurile care apar în acel moment și emoțiile asociate. Putem observa dezamăgire, teamă de eșec, insuficiență, frică de abandon, în unele cazuri chiar și dezgust față de propria persoană. Observându-le, îți dai seama că nu reprezintă neapărat realitatea ta. Când schimbi perspectiva, schimbi convingerile și, automat, îți modifici emoțiile, starea. 

O analiză lucidă a ceea ce s-a întâmplat te ajută, de asemenea, să te detașezi și să ai o viziune clară a ceea ce a împiedicat realizarea dorinței tale: poate nu era cel mai potrivit moment, poate nu ai avut toate informațiile necesare pentru a aborda situația din unghiul cel mai potrivit, poate că, pe termen lung, nu era benefic pentru tine. 

Să nu uităm ce spunea Einstein: „Dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept.” Dacă ceva nu ne iese așa cum ne-am propus, nu înseamnă că acel rezultat ne definește. Poate fi oportunitatea de a învăța mai multe despre ceea ce presupune acea experiență. Ne dă ocazia să mai încercăm sau să mai exersăm anumite comportamente, iar uneori de a ne dezvolta noi abilități.

Iată un mic exercițiu:

Inspiră și expiră, dă-ți voie să te detașezi.

Vizualizează cum s-ar petrece lucrurile într-o lume ideală, în care ai avea tot ceea ce îți trebuie (fără să definești ce).

Când ieși din acest vis lucid, notează pe o foaie de hârtie toate elementele care au contribuit la realizarea visului tău. Așa îți va fi foarte ușor să identifici piedicile din momentul prezent și să iei măsurile necesare. 

Foto: Pexels



Share