În ultima perioadă, pare că trăim într-un flux continuu de schimbări și incertitudine. Probleme economice, scumpiri, tensiuni sociale, știri negative, vacanțe date peste cap, întârzieri, probleme legate de combustibil, instabilitate și senzația că mereu apare ceva nou care ne scoate din ritm.
Și asta ne apasă și mai mult pe nevoia de control și de siguranță. Nevoi care sunt firești: ne dorim să știm exact ce urmează, să avem siguranță, predictibilitate și stabilitate. Doar că că viața nu funcționează mereu în parametri previzibili. Iar atunci când încercăm să controlăm tot ce se întâmplă în exterior, ajungem foarte repede la anxietate, epuizare și frustrare.
În vacanța mea din Barcelona, am vizitat Muzeul Maritim și acolo am descoperit ceva care mi-a rămas în minte ca o analogie foarte bună pentru perioadele acestea. Muzeul era interactiv și exista un joc pe un ecran: trebuia să duci o barcă cu vele din punctul A în punctul B, ținând cont de direcția din care bătea vântul. Acolo am realizat ceva foarte interesant: în navigație, nu contează atât de mult din ce direcție bate vântul, ci dacă știi să îți ajustezi velele astfel încât să beneficiezi de vânt pentru a ajunge la destinația dorită.
Poți folosi chiar și un vânt care vine fix din direcția în care tu vrei să mergi: dacă adaptezi corect pânzele, ajungi la destinație. Dacă rămâi rigid și refuzi să schimbi direcția sau poziția velelor, același vânt te va bloca sau te va scoate de pe traseu.
Mi s-a părut o analogie foarte bună pentru viață și pentru perioadele pe care le traversăm acum. Pentru că „vântul” sunt toate lucrurile externe pe care nu le putem controla: economia, schimbările sociale, deciziile altor oameni, întârzierile, problemele care apar, contextul politic sau lucrurile neprevăzute. Iar „velele” sunt felul în care alegem să răspundem la toate acestea. Problema este că mulți dintre noi am învățat să funcționăm doar atunci când lucrurile merg exact cum ne-am imaginat. Dacă apare ceva neprevăzut, intrăm rapid în rezistență: „Nu trebuia să se întâmple asta”, „Nu este corect”, „Nu pot funcționa în condițiile astea”, „Abia acum s-a stricat tot”. Doar că rezistența constantă consumă enorm de multă energie psihică.
Un moment de luciditate
Adaptarea nu înseamnă resemnare și nici să accepți orice fără limite. Înseamnă să vezi realitatea așa cum este și să te întrebi: „Bun, asta este situația acum. Cum mă pot adapta eu ca să continuu în direcția dorită?”. Mentalitatea sănătoasă în perioadele de schimbare nu este una rigidă, ci una flexibilă.
Este capacitatea de a accepta că nu poți controla tot, de a tolera incertitudinea fără să intri imediat în panică, de a găsi soluții în loc să rămâi blocat în problemă, de a continua să înaintezi chiar și atunci când lucrurile nu arată ideal. Și cred că asta este una dintre cele mai importante abilități emoționale pe care le putem cultiva: flexibilitatea psihologică. Pentru că viața nu va deveni complet lipsită de probleme. Mereu vor exista perioade mai dificile, schimbări, contexte externe pe care nu le putem anticipa. Însă oamenii care reușesc să își păstreze echilibrul nu sunt neapărat cei care au control total asupra vieții. Sunt cei care învață să se adapteze fără să se prăbușească emoțional la fiecare schimbare de direcție.
Mai este ceva important aici. Perioadele dificile nu sunt doar despre supraviețuire. De multe ori, sunt și perioade care ne arată foarte clar unde avem nevoie să creștem. Fix în ziua când am scris acest articol am primit o veste că un proiect care îmi aducea veniturile cele mai importante se va încheia. Desigur că prima reacție a fost: „Aoleu, ce o să fac eu în continuare?”. Apoi am respirat și mi-am adus aminte că am reușit de fiecare dată să îmi găsesc proiecte, ba mai mult mi-am dat seama că e o ocazie bună să aloc mai mult timp proiectelor care chiar îmi plac.
Mentalitatea sănătoasă
În momentele de incertitudine ies la suprafață: relația noastră cu controlul, toleranța la disconfort, capacitatea de adaptare, fricile pe care le evitam, cât de mult ne bazăm siguranța doar pe exterior. Iar dacă alegem să ne observăm cu sinceritate, astfel de perioade pot deveni oportunități foarte bune de lucru cu noi. A avea o mentalitate sănătoasă în astfel de perioade nu înseamnă să te prefaci că totul este minunat. Nu înseamnă să îți spui „gândește pozitiv” când în interior ești stresat/ă, frustrat/ă sau obosit/ă.
Uneori, în dezvoltarea personală și în online, apare presiunea asta de a fi mereu zen, recunoscător și pozitiv indiferent de context. Dar adevărul este că atunci când apar probleme, schimbări sau pierderi, este absolut normal să simți disconfort. E normal să te enervezi când planurile se schimbă. E normal să simți frustrare când apar costuri neprevăzute sau incertitudine. E normal să ai emoții. Problema nu este emoția în sine. Problema apare când încercăm să o negăm sau să ne comportăm ca și cum nu există. Sau când rămânem blocați în emoția respectivă, fie că e frică, tristețe sau anxietate. Pentru că atunci tensiunea nu dispare, ci se acumulează.
Câteva întrebări care te ajută să reflectezi:
Ce anume te sperie cel mai tare în această perioadă?
Ce încerci să controlezi, deși nu depinde de tine?
Cum reacționezi de obicei când lucrurile nu merg conform planului?
Unde ai nevoie de mai multă flexibilitate în viața ta?
Ce resurse ai mai folosit în trecut în perioadele dificile?
Ce e în controlul tău să faci?
Cum ar arăta să te adaptezi, nu să te lupți constant cu realitatea?
Ce mă învață această perioadă despre mine?
Și poate că exact în perioadele acestea este cel mai important să nu încercăm să ducem totul singuri. În momente de incertitudine, stres sau schimbări majore, lucrul cu un profesionist poate face o diferență reală. Fie că vorbim despre terapie, coaching sau alte forme de sprijin în zona sănătății mintale și emoționale, uneori avem nevoie de un spațiu sigur în care să ne înțelegem mai bine reacțiile, fricile și modul în care traversăm aceste perioade. Nu pentru că este ceva în neregulă cu noi, ci pentru că a învăța să ne reglăm emoțional, să ne adaptăm și să construim mai multă siguranță interioară este o abilitate care se dezvoltă mai ușor atunci când nu suntem singuri în proces.
Foto: Freepik
