Ce au special oamenii care nu se tem să fie singuri?

Este frumos să poți împărtăși experiențele cu cineva, parcă e mai frumos. Mergem la restaurant în doi, plecăm în vacanță în cuplu, ieșim cu prietenii și povestim despre lucrurile pe care le facem. Iar când cineva spune că a petrecut weekendul singur, fără planuri și fără companie, apare aproape imediat și întrebarea: „Dar nu te-ai plictisit?”

Dar de multe ori, în spatele acestei întrebări se ascunde o presupunere: că a fi singur înseamnă că îți lipsește ceva. O relație, prieteni, activități sau poate o viață suficient de interesantă. Dar dacă am putea privi lucrurile și altfel? Dacă timpul petrecut singuri nu ar fi un semn că ceva nu merge bine în viața noastră, ci o parte firească a relației pe care o avem cu noi înșine?

A fi singur nu înseamnă neapărat a te simți singur

Există o mare diferență între a fi singur și a te simți singur. Poți să ai o relație, o familie, colegi și un cerc de prieteni și totuși să simți că nu ai cu cine să vorbești despre ceea ce te preocupă cu adevărat. Poți să fii prezent în mijlocul unui grup și să ai senzația că nimeni nu te vede sau nu te înțelege. La fel de bine, poți să iei masa singur într-un restaurant, să mergi la cinema fără însoțitor sau să petreci o duminică acasă și să te simți foarte bine.

Singurătatea nu ține doar de numărul oamenilor din jurul nostru. Are legătură și cu felul în care trăim conexiunea, cu sentimentul că aparținem unui grup și că putem fi noi înșine în relațiile noastre. 

Asta nu înseamnă că singurătatea este întotdeauna o alegere sau că trebuie să învățăm să ne descurcăm fără ceilalți. Avem nevoie de apropiere, afecțiune și sprijin. Însă nevoia de conexiune este diferită de convingerea că nu putem fi bine dacă nu avem pe cineva lângă noi.

De ce ne poate speria atât de mult timpul petrecut singuri?

Pentru unii oameni, singurătatea este asociată cu respingerea. Dacă nu sunt într-o relație, dacă nu sunt invitați undeva sau dacă nu au cu cine să își petreacă timpul liber, pot ajunge să interpreteze aceste situații ca pe o dovadă că nu sunt suficient de interesanți, de iubiți sau de valoroși.

Pentru alții, teama apare atunci când nu mai au cu ce să își ocupe timpul. Câtă vreme sunt implicați în proiecte, conversații, activități și responsabilități, au mai puțin spațiu să se gândească la lucrurile care îi nemulțumesc, la ei. Când se face liniște, însă, pot apărea întrebări pe care le-au tot amânat: Sunt mulțumit/ă de viața mea? Îmi place felul în care arată relațiile mele? Fac lucrurile pe care mi le doresc sau doar încerc să îi mulțumesc pe ceilalți?

Uneori, nu ne sperie atât de mult faptul că suntem singuri, cât ceea ce am putea descoperi despre noi înșine atunci când nu mai suntem distrași de exterior. Și mai există un aspect: am învățat să asociem anumite etape ale vieții cu anumite repere. Să ai un partener, să te căsătorești, să ai un grup de prieteni cu care să ieși în weekend. Când viața noastră nu arată așa cum ne-am imaginat sau așa cum vedem că arată viața celor din jur, putem simți că am rămas în urmă. În astfel de momente, nu mai căutăm neapărat o relație pentru că ne dorim să construim ceva cu o anumită persoană, ci pentru că vrem să scăpăm de sentimentul că ne lipsește ceva sau de singurătate.

Ce au special oamenii care nu se tem să fie singuri?

În primul rând, nu sunt neapărat oameni care nu simt niciodată singurătatea. Nici oameni care nu au nevoie de afecțiune sau care nu își doresc o relație. Diferența este că nu își măsoară întreaga valoare prin prezența altcuiva în viața lor. Pot să își dorească un partener fără să creadă că viața lor începe abia atunci când îl găsesc. Pot să se bucure de o invitație, dar să nu interpreteze lipsa ei ca pe o respingere personală. Pot să petreacă timp cu prietenii și să se bucure de compania lor, fără să simtă că trebuie să fie mereu disponibili pentru a nu pierde legătura cu ei. În plus, își dau voie să descopere ce le place cu adevărat. 

Atunci când nu trebuie să negociezi permanent programul, preferințele sau dorințele tale cu altcineva, ai ocazia să observi mai bine ce te atrage, ce te liniștește și ce îți face plăcere.

Poate îți place să mergi la plimbare fără o destinație precisă. Poate vrei să vezi un film pe care ceilalți nu îl aleg niciodată sau să pleci într-o excursie chiar dacă nimeni nu are timp să te însoțească. Poate ai nevoie de o seară liniștită, fără conversații și fără obligația de a răspunde imediat la mesaje. Sunt lucruri mici, dar prin ele înveți că propriile dorințe contează și că nu trebuie să aștepți mereu acordul sau disponibilitatea altcuiva pentru a-ți trăi viața.

Oamenii care se simt bine în propria companie au, de asemenea, mai mult spațiu să aleagă relațiile din dorință, nu doar din teamă. Asta nu îi ferește de dezamăgiri și nici nu le garantează relații perfecte. Însă le poate permite să observe mai clar dacă sunt într-o relație pentru că se simt respectați și conectați sau pentru că le este teamă de ceea ce ar însemna să plece.

Cum înveți să fii bine cu tine și când ești singur/ă?

Nu trebuie să pleci singur într-o călătorie de o lună sau să îți schimbi radical stilul de viață. Poți începe cu lucruri simple. Fă un lucru care îți place, fără să aștepți să te însoțească cineva. Mergi la o cafenea, vizitează o expoziție, ieși în natură sau gătește ceva bun doar pentru tine. Nu trebuie ca fiecare experiență să fie împărtășită pentru a avea valoare. Observă ce simți când rămâi singur/ă. Te plictisești? Te simți neliniștit/ă? Începi să verifici telefonul pentru a vedea dacă te-a căutat cineva? În loc să te judeci pentru aceste reacții, fii curios/oasă. Ce nevoie se află în spate? Ai nevoie de odihnă, de conexiune, de confirmarea că ești important/ă pentru cineva sau poate de mai multă varietate în viața ta?

Nu transforma independența într-o obligație. A fi bine cu tine nu înseamnă să refuzi ajutorul, să nu ceri niciodată companie sau să demonstrezi că te descurci singur/ă. Poți să fii autonom/ă și, în același timp, să ai nevoie de ceilalți. A cere sprijin nu îți anulează independența. Și, mai ales, nu te compara cu cei care par să se simtă confortabil singuri. Fiecare dintre noi are un ritm diferit, o istorie personală și experiențe care influențează felul în care trăiește apropierea sau distanța.

Dacă singurătatea este dureroasă și persistentă, nu trebuie să o accepți ca pe o condiție pe care ești obligat să o depășești de unul singur. Să cauți oameni cu care să construiești relații autentice și să ceri ajutor atunci când ai nevoie sunt pași la fel de importanți.

Nu trebuie să alegem între noi și ceilalți

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem învăța este că o viață împlinită nu se construiește exclusiv în jurul relațiilor, dar nici în absența lor. Avem nevoie de oameni cu care să râdem, să împărtășim experiențe, să fim vulnerabili și să simțim că aparținem. Dar avem nevoie și de o relație cu noi înșine, una în care să ne putem asculta dorințele, să ne acceptăm imperfecțiunile și să nu ne abandonăm doar pentru a păstra pe cineva lângă noi.

Întrebarea nu este dacă ne place sau nu să fim singuri, ci dacă putem să ne bucurăm de compania celorlalți fără să fugim de propria companie și dacă putem să fim singuri fără să considerăm că asta spune ceva rău despre noi. Iar dacă astăzi nu ai cu cine să ieși, să călătorești sau să îți petreci seara, poate nu este nevoie să transformi acest lucru într-o problemă care trebuie rezolvată imediat. Începe prin a te întreba: ”Dacă nu ar trebui să demonstrez nimănui că viața mea este interesantă și dacă nu ar trebui să umplu fiecare moment liber, ce mi-ar plăcea să fac astăzi pentru mine?”

Răspunsul nu va elimina nevoia de apropiere și nici nu va rezolva toate formele de singurătate. Dar te-ar putea ajuta să descoperi ceva important: că viața ta are valoare și în momentele în care ești singur/ă.

Georgiana Ghiță este Coach Profesionist și psihoterapeut în formare. Călătorește alături de oameni de peste 10 ani, în zona de HR, leadership, training și coaching. În acest drum, a descoperit că fiecare om are propriile resurse și soluții pentru a ajunge acolo unde își dorește și că, de multe ori, ceea ce are nevoie este să le descopere în interiorul său. Lucrează cu persoane care își doresc să înțeleagă mai bine tiparele emoționale și relaționale în care se află, să își atingă obiectivele, să învețe să comunice asertiv și să construiască relații sănătoase cu cei din jur.

Foto: Magnific