Începutul unui nou an școlar vine cu emoții atât pentru copii, cât și pentru părinți. Ghiozdanul se umple cu caiete, manuale și rechizite, însă, dincolo de toate acestea, copilul are nevoie să plece la școală și cu câteva lucruri care nu se cumpără din librărie: încredere, curaj, răbdare, curiozitate și sentimentul că nu este singur.
Iată câteva lucruri pe care le putem face pentru a le oferi un început de an cât mai bun.
1. Să le transmitem că educația este importantă, dar nu trebuie să fie o sursă permanentă de presiune.
Atitudinea noastră față de școală și educație ajunge, de multe ori, să devină și atitudinea copilului. Putem vorbi despre școală ca despre un loc în care copilul nu merge doar pentru a obține note, ci pentru a descoperi, a învăța, a pune întrebări, a întâlni oameni și a afla lucruri despre lumea în care trăiește și despre el însuși. Este firesc să ne dorim rezultate bune. Dar este important ca mesajul să nu fie: „Trebuie să fii cel mai bun!”, ci mai degrabă: „Hai să vedem ce poți învăța și cum te putem ajuta să îți folosești cât mai bine potențialul.”
2. Să vorbim cu respect despre cadrele didactice
Pot exista momente în care nu suntem de acord cu o decizie a profesorului. Putem însă să îi arătăm copilului că diferențele de opinie pot fi exprimate cu respect și pot fi discutate deschis, fără ca relația de încredere dintre copil și cadrul didactic să fie afectată.
Copilul are nevoie să simtă că părintele și profesorul nu sunt în tabere opuse. Putem să îi transmitem: „Tu, eu și profesorul tău facem parte din aceeași echipă. Cu toții ne dorim să îți fie bine și să te ajutăm să înveți.” Asta nu înseamnă să ignorăm dificultățile sau nedreptățile atunci când apar. Înseamnă doar să îi arătăm copilului că problemele pot fi discutate și rezolvate prin dialog și respect.
3. Să construim rutina de care copiii au atâta nevoie
Copiii au nevoie de predictibilitate. Un program relativ constant pentru somn, masă, teme, timp liber și activități îi ajută să își organizeze mai bine energia și timpul. Rutina poate fi construită împreună cu copilul.
„Când crezi că îți este mai ușor să îți faci temele?”
„Cu ce materie ai vrea să începi?”
„De cât timp crezi că ai nevoie?”
Pe măsură ce cresc, copiii au nevoie să preia treptat responsabilitatea pentru propria lor organizare. Scopul nostru nu este să devenim managerii temelor lor, ci să îi ajutăm să devină capabili să se organizeze singuri.
4. Să îi încurajăm să fie independenți în ceea ce privește procesul de învățare
Uneori, din dorința de a-i ajuta, ajungem să facem în locul lor lucruri pe care ar putea să le facă singuri.
Este mai util să spunem:
„Cum ai putea să rezolvi problema aceasta?” decât: „lasă, îți arăt eu.”
Copilul are nevoie să experimenteze, să greșească, să încerce din nou și să descopere că poate găsi singur soluții. Independența nu apare dintr-o dată. Se construiește treptat, prin mici responsabilități oferite la momentul potrivit.
5. Să îi învățăm să pună întrebări
Un copil care întreabă „De ce?” nu ne provoacă neapărat. Uneori, pur și simplu invață.
Să îi încurajăm să întrebe atunci când nu înțeleg, să caute explicații, să fie curioși și să discute cu profesorii despre lucrurile care îi interesează. Curiozitatea este una dintre cele mai valoroase resurse pentru învățare. Nu este nevoie ca un copil să știe mereu răspunsul. Este important să învețe să caute răspunsul.
6. Să observăm nu doar ce nu merge, ci și ceea ce merge bine
Avem tendința firească de a observa rapid dificultățile: „nu este atent”, „nu citește suficient de bine”, „are probleme la matematică”. Și, desigur, este important să îi ajutăm acolo unde întâmpină dificultăți. Dar ce se întâmplă dacă, în fiecare zi, copilul aude în principal despre ceea ce trebuie să îmbunătățească? Poate începe să se definească prin slăbiciunile sale. De aceea, merită să ne întrebăm și: La ce este bun copilul meu?
Ce îi place? Ce face cu ușurință? Pentru ce este căutat de ceilalți? Ce fel de probleme îi place să rezolve? Ce îl face să se simtă competent?
Să ne asigurăm că poate face față cerințelor școlare, dar să nu uităm să îi hrănim și punctele forte. Un copil pasionat de desen, sport, muzică, animale, povești, tehnologie sau oameni are nevoie să simtă că aceste interese au valoare. Fiecare copil are un profil propriu de abilități și interese și ritm de dezvoltare. Nu toți copiii vor străluci în aceleași domenii și nici nu este nevoie să o facă. Există un citat atribuit frecvent lui Albert Einstein:
„Toată lumea este un geniu. Dar dacă judeci un pește după abilitatea sa de a se cățăra în copac, va trăi toată viața crezând că este prost.”
Dincolo de autorul real al citatului, mesajul rămâne unul important: un copil nu poate fi redus la rezultatele sale dintr-un anumit domeniu.
7. Să creăm acasă un loc în care copilul se simte bine
Casa nu trebuie să devină o a doua școală. Copilul are nevoie să știe că, dincolo de note și rezultate, acasă există un loc în care este acceptat, ascultat și iubit. Pentru teme și învățare, este util să avem, pe cât posibil, un spațiu liniștit, bine organizat și lipsit de factori care distrag atenția. Dar, la fel de important este ca restul casei să nu fie ocupat numai de întrebări despre școală, teme și rezultate.
8. Să schimbăm puțin întrebarea de la finalul zilei
„Ce notă ai luat?” este, probabil, una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le aud copiii după școală.
Putem încerca, din când în când, și altceva:
„Care a fost cel mai frumos lucru care ți s-a întâmplat astăzi?”
„Ai râs astăzi?”
„Cu cine te-ai simțit bine?”
„Ai aflat ceva nou?”
„A fost ceva care ți s-a părut interesant?”
„A fost ceva greu pentru tine?”
„Este ceva despre care ai vrea să vorbim?”
Uneori, aceste întrebări ne ajută să aflăm mult mai multe despre copil decât o notă.
9. Să îi învățăm că greșeala face parte din învățare
Copilul care se teme foarte tare să greșească poate ajunge să evite provocările.
„Nu știu” nu este un eșec.
„Am greșit” nu este un eșec.
„Nu am înțeles încă” nu este un eșec.
Putem schimba puțin perspectiva și să îi ajutăm să vadă greșeala ca pe o informație: „Acum știm ce nu a funcționat. Hai să vedem ce putem încerca data viitoare.”
10. Să avem grijă și de emoțiile lor
Pentru unii copii, începutul școlii înseamnă bucurie și nerăbdare. Pentru alții, poate însemna teamă, nesiguranță, separare, schimbări sau îngrijorarea că nu vor face față.
Nu toate emoțiile trebuie îndepărtate imediat. Uneori este suficient să spunem:
„Înțeleg că ai emoții. Sunt aici și vom găsi împreună o soluție.”
Copilul nu are nevoie de un părinte care să îi elimine toate dificultățile. Are nevoie de un părinte care să îl ajute să descopere că poate trece prin ele.
Și, poate, cel mai important: să nu uităm că un copil nu este o notă, o medie, un rezultat la un test sau un calificativ. În spatele caietelor pline de exerciții se află un copil care învață nu doar matematică, gramatică sau istorie, ci și cum să aibă încredere în el, cum să ceară ajutor, cum să persevereze, cum să gestioneze un eșec, cum să colaboreze și cum să își descopere propriile calități. Așadar, la început de an școlar, merită să verificăm nu doar dacă ghiozdanul este pregătit, ci să vedem și ce punem în el, din partea noastră: puțină încredere, puțin curaj, multă răbdare, curiozitate, înțelegere și mai ales, sentimentul că, indiferent ce se întâmplă la școală, copilul nostru știe că are acasă un loc în care este văzut, ascultat și iubit.
Foto: Freepik
