În Coreea de Sud a apărut recent un fenomen care a stârnit deopotrivă amuzament și curiozitate. Mai multe platforme online reproduc aproape perfect experiența cumpărăturilor digitale. Poți căuta produse, le poți compara, le poți pune în coș și chiar poți apăsa butonul de comandă. Există însă un detaliu esențial: nu plătești nimic și nu primești nimic.
La prima vedere, ideea pare desprinsă dintr-un episod de stand-up contemporan. Cine și-ar dori să facă shopping fără să cumpere? Și totuși, numărul utilizatorilor a crescut rapid, iar explicația este mai puțin absurdă decât pare. Poate pentru că obiectele nu au fost niciodată singurele pe care le căutăm atunci când ne lansăm în cumpărături online.
Nu căutăm mereu un produs
Oare sunt singura femeie de pe planetă care, atunci când simte că i s-au înecat corăbiile, deschide pagina online a unui magazin? Sau dă o tură virtuală printre parfumuri? Statisticile arată că nu, nu sunt singura. Mulți oameni, când sunt obosiți și au nevoie de o pauză, fac exact ca mine. Intrăm pe câte un magazin online fără să avem nevoie de ceva anume.
Teoretic, ne spunem că ne relaxăm un pic, câteva minute, dar trece o oră și noi tot acolo suntem. În acest timp, în cazul fericit, nu cumpărăm nimic, doar explorăm, comparăm și ne simțim deja mai bine. În cazul nefericit, cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie și apoi ne simțim vinovați.
Poate avem în coșul virtual o lampă pentru livingul pe care încă nu l-am redecorat sau o rochie pe care nu avem unde să o purtăm. Poate am citit descrierea unui parfum nou și ne-am imaginat pentru câteva clipe cum ar fi să îl purtăm într-o seară de vară. Poate am adăugat în coș o masă pentru terasă, deși locuim la bloc și terasa există doar în visurile noastre.
Deși produsele sunt cât se poate de reale, ceea ce cântărim, de fapt, când le privim pe ecranul calculatorului, este o mică poveste. Cana din porțelan nu este doar o cană, ci imaginea unei dimineți mai liniștite. O pereche de pantofi de alergare nu înseamnă doar încălțăminte sport, ci versiunea aceea mai disciplinată și mai activă a noastră pe care ne tot propunem să o începem „de luni”. O plantă mare de apartament poate fi, în imaginația noastră, începutul unei case mai calde și mai vii.
De ce ne place atât de mult să alegem
Psihologii vorbesc de ani buni despre puterea anticipării. În multe situații, creierul răspunde mai intens la perspectiva unei recompense decât la recompensa în sine. Cu alte cuvinte, emoția pe care o simțim înainte să se întâmple ceva poate fi mai puternică decât emoția pe care o simțim după.
Poate că de aceea plăcerea cumpărăturilor online și așteptarea unui semn de la curier reprezintă entuziasmul maxim, mai interesant decât obiectul în sine. Experiența o trăim atunci când am descoperim produsul, când citim recenziile, când alegem culoarea și apăsăm butonul „Finalizează comanda”.
Coreeni au înțeles mecanismul
În ultimii ani, am început să vorbim despre dopamină aproape la fel de des cum vorbeam cândva despre stres. O căutăm în notificări, în seriale, în videoclipuri scurte și în micile recompense care ne fragmentează zilele. Facem asta nu pentru că am devenit superficiali, ci pentru că trăim într-o perioadă în care atenția este permanent solicitată, iar oboseala mentală a devenit o stare universală de fond.
În acest context, experiența cumpărăturilor oferă ceva extrem de valoros: doza aceea rapidă de anticipare. Așa s-a născut trendul site-urilor și aplicațiilor de cumpărături fake. Intri pe ele și, practic, arată și se simt ca o experiență reală de cumpărături, doar că nu plătești cu bani reali și nu primești colete reale.
Creatorul aplicației FoodNeverComes spune că ideea i-a venit într-una dintre serile în care deschidea și închidea compulsiv aplicațiile de livrare. Nu îi era neapărat foame, pur și simplu ajungea la telefon din automatism și, înainte să-și dea seama, răsfoia meniuri și compara preparate. A pornit proiectul ca pe o glumă, dar a descoperit că simplul gest de a „comanda ceva” îi oferea o satisfacție surprinzătoare, chiar și atunci când nu exista nicio comandă reală. (Fast Company).
Nici noi, românii, nu intrăm pe site-uri pentru că avem neapărat nevoie de un blender nou sau pentru că ne lipsește o cămașă. De multe ori intrăm pentru același motiv pentru care deschidem frigiderul de trei ori în zece minute: căutăm ceva, fără să știm exact ce. Intrăm din plictiseală, din reflex sau pur și simplu pentru că avem nevoie de o mică doză de stimulare într-un moment monoton al zilei.
„Ne jucăm de-a cumpărăturile”
Pe rețelele sociale, unii utilizatori au descris fenomenul drept „playing pretend for adults” – un fel de „ne jucăm de-a cumpărăturile”, dar pentru oameni mari. Comparația este interesantă pentru că amintește de jocurile copiilor, când un băț devenea sabie și o cutie de carton devenea casă. Doar că acum obiectul imaginației este un coș virtual de cumpărături. Un alt utilizator compară acest tip de experiență cu berea fără alcool.
Însă există și critici. Unii specialiști și utilizatori spun că aceste platforme elimină costul financiar, dar nu și mecanismul psihologic din spatele cumpărăturilor compulsive. Cu alte cuvinte, s-ar putea să reduci cheltuielile, dar să continui să hrănești același tip de comportament.
Avem și noi, românii, propriile noastre „cumpărături imaginare”
Dacă fenomenul coreean ni se pare exotic, merită să ne uităm puțin în jur. Magazinele online din România știu foarte bine că milioane de produse ajung în coșuri fără să fie cumpărate vreodată. Multe dintre ele rămân acolo zile sau săptămâni întregi. Uneori primim și câte un e-mail care ne întreabă politicos dacă nu cumva am uitat ceva.
În realitate, nu am uitat, pur și simplu nu eram pregătiți să cumpărăm și, cel mai probabil, nici nu intenționam să cheltuim bani. Ne-am făcut doar o scurtă vizită într-o versiune posibilă a viitorului nostru.
Există oameni care își umplu coșurile online înainte de salariu și le golesc după. Există oameni care petrec o seară întreagă comparând destinații de vacanță fără să rezerve nimic. Alții își salvează zeci de articole în wishlist-uri pe care nu le vor deschide niciodată.
Și, dacă suntem sinceri, câți dintre noi nu am intrat măcar o dată pe un site imobiliar ca să vedem cum arată apartamentele în care nu ne-am muta niciodată? Facem asta pentru că imaginația are nevoie de hrană și pentru că ne place să ne jucăm cu posibile identități ale noastre, care nu se vor materializa niciodată.
Aceste platforme coreene par să fi înțeles un lucru foarte simplu: oamenii nu caută întotdeauna obiectul, ci mai ales povestea. La fel e și cu literatura, filmele sau muzica. Mintea caută refugii, oaze, realități paralele, așa cum căuta și în copilărie, când ne jucam „de-a mama și de-a tata”, de-a pompierii sau de-a cântărețele.
Pentru mulți oameni, poate că aceste platforme reprezintă o formă de joacă și o pauză de câteva minute într-o zi aglomerată, un spațiu în care își permit să viseze fără să calculeze și fără să se simtă vinovați dacă au aruncat bani aiurea. Iar într-o lume care ne cere permanent să fim eficienți, productivi și atenți la consecințe, acele minute nu sunt deloc lipsite de valoare, ci sunt o formă inofensivă de evadare și o proiecție a unei realități imaginare în care totul este posibil.
Vrei să încerci?
Nu promit că este o idee bună. Dar dacă te-ai surprins vreodată cu 17 produse în coș și zero intenție de a le cumpăra, s-ar putea să înțelegi instantaneu succesul acestor platforme.
• FoodNeverComes – comanzi mâncare care nu va ajunge niciodată.
• Fake Shopping – Addict Cure – aplicația pe care cumperi lucruri pe care nu le vei primi niciodată.
• Diverse „dopamine sites” coreene care simulează livrări, cumpărături și alte mici plăceri ale vieții cotidiene.
Coreenii nu au inventat dorința de a visa la lucruri pe care nu le vom cumpăra. Au inventat doar primul loc unde poți face asta fără să te simți vinovat că arunci banii pe fereastră și fără să te prefaci că ai de gând să apeși „Plătește acum”.
Foto: Freepik
