Deși lumea este împărțită în limbi, religii, obiceiuri și feluri foarte diferite de a trăi, există ceva asemănător în felul în care oamenii încearcă să dea sens vieții. Uneori, adevărurile cele mai simple au călătorit mii de kilometri și sute de ani înainte să ajungă la noi sub forma unor proverbe.
Mi s-a părut mereu fascinant că oameni care nu s-au întâlnit niciodată, din lumi care nu s-au atins aproape deloc, au ajuns la concluzii aproape identice despre viață.
Un pescar japonez, un negustor arab, o bunică din Africa sau un fermier islandez par să fi observat aceleași lucruri despre oameni și viață: răbdarea contează, orgoliul costă, timpul schimbă perspective, frica ne încurcă mai mult decât ne ajută și, uneori, cea mai mare greșeală este să crezi că doar tu treci prin ceva greu.
Proverbele au rezistat atât de mult tocmai pentru că sunt, într-un fel, niște capsule de experiență umană. Oameni care au greșit înaintea noastră au încercat să lase ceva util mai departe în fraze scurte, ușor de ținut minte, care să te ajungă din urmă exact când ai nevoie de ele.
Iar dacă le privești atent, observi că, indiferent cât de diferită pare lumea, mintea umană funcționează surprinzător de asemănător.
Japonia: „Cazi de 7 ori, ridică-te de 8”
Unul dintre cele mai cunoscute proverbe japoneze spune așa: „Nana korobi, ya oki”: „Cazi de 7 ori, ridică-te de 8.”
La prima vedere, pare un mesaj motivațional. Dar în cultura japoneză, ideea nu este despre optimism forțat sau despre performanță cu orice preț. Este mai degrabă despre disciplină emoțională. Despre faptul că viața te va pune inevitabil jos la un moment dat și că valoarea unui om nu stă în faptul că nu cade niciodată, ci în felul în care se ridică, își revine.
Interesant este că psihologia modernă vorbește astăzi despre exact aceeași idee, doar că îi spune reziliență: capacitatea de a trece prin dificultăți fără să te definească pentru totdeauna.
Poate că proverbul acesta e util mai ales într-o cultură în care ne pedepsim enorm pentru greșeli, ne punem singuri la zid pentru un eșec profesional, pentru o căsnicie care nu mai merge, pentru un examen ratat sau chiar pentru o perioadă în care nu ne-am simțit bine.
Cultura arabă: „Cuvintele trebuie cântărite, nu numărate”
Este genul de proverb care pare aproape banal, până când te gândești cât de des spunem lucruri la nervi, din oboseală sau pur și simplu pentru că vrem să avem dreptate.
În ultimii ani, vorbim tot mai mult despre relații și comunicare. Într-un conflict, nu contează doar ce ai intenționat să spui, ci mai ales ce mesaj a ajuns, efectiv, la celălalt.
Și în această arie proverbele sunt mai moderne decât credem. Pentru că nu spun „nu vorbi”, ci „ai grijă cât și cum vorbești”. Unele conversații schimbă relații în bine, sunt cuvinte care pot salva destinul unui om, însă există și fraze care, aruncate în cinci secunde, la nervi, rămân ani întregi în memorie.
Cultura africană: „Când nu există dușmani în interior, cei din exterior nu te pot răni”
Acest proverb african, atât de simplu și de complex, nu spune că lumea este blândă sau că oamenii nu ne pot răni, ci atrage atenția că, uneori, cele mai grele bătălii nu se dau afară, ci înăuntru, în popriile noastre minți și suflete.
Mulți dintre noi trăim cu un critic interior care muncește non-stop și obosește să ne tot șoptească: „Nu ești suficient de bun”, „Ai greșit”, „E prea târziu”, „Nu o să reușești”. Și poate că de aceea anumite comentarii ne lovesc atât de tare: ating ceva ce deja spunem singuri despre noi.
În psihologie, ideea de self-compassion, dezvoltată de cercetătoarea Kristin Neff, spune că oamenii care reușesc să își vorbească mai blând în momente dificile sunt, paradoxal, mai rezilienți, nu mai fragili.
Nu înseamnă să te minți singur, ci să nu devii propriul tău dușman permanent. Ajută, atunci când te suprinzi că îți vorbeși critic, să te întrebi dacă la fel i-ai vorbi unui prieten drag sau copilului tău.
China: „Cel mai bun moment să plantezi un copac a fost acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment este acum”
Acesta este probabil unul dintre cele mai citate proverbe chinezești și, sincer, există un motiv. Aproape fiecare adult are ceva despre care spune: „Dacă mă apucam mai demult...”
Aici completăm fiecare: de sport, de terapie, de economii, de chitară, de plecat dintr-un job toxic sau dintr-o relație care nu merge, de avut grijă de sănătate.
Odată cu înaintarea în vârstă, apare și acea tristețe izvorâtă din sentimentul că anumite trenuri au plecat definitiv. Și totuși, cercetările despre neuroplasticitate arată că oamenii pot învăța, schimba și reconstrui obiceiuri chiar și atunci când li se pare că este mult prea târziu. Adevărata problema nu este că e prea târziu, ci că folosim timpul cu regrete, în loc să începem ceva ce ne dorim, chiar și așa, imperfect.
India: „Picătură cu picătură se umple vasul”
Poate că nimic nu descrie mai bine viața adultă decât acest proverb indian. De obicei, nu marile gesturi ne schimbă și nici transformările radicale pe care ni le tot promitem de la 1 ianuarie. Cel mai adesea, ceea ce ne schimbă sunt lucrurile mici, dar repetate suficient de mult.
Micro-obiceiurile sunt acele schimbări atât de mici încât par aproape ridicole, dar care, în timp, modifică traiectorii întregi. Să zicem că nu mai bei cafea înainte să umpli cana cu apă și să te hidratezi. Dacă bei 3 cafele pe zi, asta înseamnă 3 porții de apă în plus, pe care vei ajunge să le bei automat înainte de cafea. Dacă te bagi în pat mai repede cu doar 10 minute față de seara anterioară, într-o săptămână vei câștiga o oră de somn în plus.
Poate că problema noastră modernă este că vrem rezultate spectaculoase după trei zile de efort intens. Iar proverbul acesta vine și spune ceva foarte nepopular: răbdarea nu este pasivitate, ci construcție lentă și sigură.
Scandinavia: „După furtună vine vreme bună”
În țările nordice, unde iernile lungi pot părea nesfârșite, există multe proverbe despre rezistență și schimbare. Unul dintre ele spune simplu: „Nu există furtună care să dureze veșnic.”
Poate că de aceea oamenii din nord au și celebrul concept de hygge: arta de a face suportabil întunericul prin mici ritualuri de confort. E interesant cât de greu ne este, când trecem printr-o perioadă dificilă, să ne imaginăm că ea se va termina. Creierul uman are un obicei frustrant: confundă prezentul cu eternitatea.
În psihologie, i se spune „forecasting error”, tendința de a supraestima cât de mult și cât de mult timp ne vor afecta emoțional evenimentele negative.
Cu alte cuvinte, aproape întotdeauna supraviețuim mai bine decât ne imaginăm și asta nu pentru că minimizăm durerea, ci pentru că oamenii au o capacitate surprinzătoare de adaptare.
Ghana: „Nimeni nu știe cât de adâncă e apa până nu intră în ea”
Cu alte cuvinte, există lucruri pe care nu le poți înțelege doar gândindu-te la ele. Poți citi zece cărți despre curaj și tot să îți fie teamă să începi ceva nou. Poți analiza o relație la infinit fără să ai conversația aceea dificilă. Poți planifica perfect un proiect fără să faci primul pas.
Maturitatea mai vine și cu o lecție care poate să nu ne prea convină: uneori, claritatea pe care ne-o dorim nu apare înainte de acțiune, ci în timpul ei.
Și, sincer, cei mai mulți dintre noi am învățat lucrurile importante din viață exact atunci când eram puțin speriați, puțin nepregătiți și foarte departe de momentul ideal, dar totuși am acționat.
Etiopia: „O mână singură nu poate lega un pachet”
Este o frază care atinge mai ales generația care încearcă să le ducă pe toate singură. Când oamenii își propun să fie părinți buni, copii buni pentru părinți care îmbătrânesc, profesioniști competenți, parteneri prezenți și oameni care încă mai au energie pentru ei înșiși, e aproape imposibil să le reușească toate.
Nu știu de ce ne e atât de greu să cerem ajutor. Uneori, preferăm să ne chinuim singuri din mândrie, alteori din teamă că îi încurcăm pe ceilalți sau pentru că am învățat că vulnerabilitatea e un fel de slăbiciune.
Dar studiile despre sănătatea mintală spun că relațiile apropiate și sprijinul social sunt printre cei mai puternici predictori ai rezilienței.
Japonia: „Până și maimuța cade din copac”
Japonezii mai au un proverb pe care era păcat să nu îl trecem pe listă. „Până și maimuța cade din copac”, adică inclusiv cei pricepuți mai greșesc.
Poate că una dintre cele mai mari iluzii ale maturității este ideea că oamenii competenți nu se încurcă niciodată, că aceia care sunt siguri pe ei nu au niciodată dubii sau că profesioniștii nu greșesc.
„Biasul expertului” se referă la tendința de a presupune că ceilalți stăpânesc viața mai bine decât noi. Dar adevărul este că toți oamenii greșesc. Diferența este între cei care transformă greșeala într-o condamnare și cei care o văd ca pe o parte firească din proces.
Africa: „Cel care nu călătorește crede că mama lui a făcut cea mai bună supă”
Acest proverb african are și umor, și adevăr în el. Dincolo de glumă, mesajul este despre perspectivă. Când rămânem prea mult într-un singur fel de a vedea lumea, începem să credem că el este singurul posibil. Că oamenii „normali” trăiesc ca noi, gândesc ca noi și aleg ca noi.
Doar că experiențele ne schimbă, fie că vorbim despre o călătorie, un prieten nou, cu opinii diferite de ale noastre, o carte sau chiar o perioadă grea, care ne obligă să privim altfel lucrurile.
Anglia: „Nu traversa podul înainte să ajungi la el.”
Dacă ar exista un slogan oficial al anxietății moderne, probabil ar suna exact invers: „Imaginează-ți toate scenariile catastrofale înainte să fie nevoie.” Mintea umană are un talent extraordinar de a produce filme întregi despre lucruri care nici măcar nu s-au întâmplat.
Dacă nu reușesc? Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă greșesc? Dacă pierd? Dacă nu se rezolvă?
Problema este că anxietatea consumă adesea energie pentru probleme imaginare, lăsându-ne mai puțin combustibil pentru cele reale. Acest proverb englezesc nu ne cere să ignorăm problemele, ci doar să nu trăim de două ori aceeași frică: o dată imaginar și o dată real.
China: „Cel care are răbdare poate găti o piatră”
Închei cu un proverb chinezesc care pare aproape absurd și tocmai de aceea rămâne în minte. E despre timp și avem nevoie de înțelepciunea lui, în această epocă în care vrem rezultate rapide pentru orice, uitând că lucruri importante din viață au aproape nevoie de timp și răbdare.
Încrederea se construiește încet, relațiile bune cresc în timp. Vindecarea, după o pierdere, durează, schimbarea unui obicei cere repetare, iar liniștea interioară e un proces, nu un rezultat care vine pe loc.
Când pui toate aceste proverbe unul lângă altul, spun același lucru despre oameni care nu s-au întâlnit niciodată. Cu toții ne temem, ne grăbim, greșim, iubim, ne descurajăm și apoi ne facem curaj să încercăm din nou. Și iată: cineva, cu sute de ani înaintea ta, a trecut prin ceva asemănător și a încercat să lase în urmă o propoziție mică, ușor de ținut minte, pentru ziua în care vei avea nevoie de ea.
Foto: Freepik
