Sărbătorile vin cu lumină, cu agitație, cu liste interminabile și, inevitabil, cu mâncare. Multă mâncare. În fiecare an, ne promitem că o să fim “mai temperați”, dar e în ADN-ul nostru și ajungem mereu în același punct: un frigider plin, o masă plină, o inimă plină și două voci contradictorii în cap: una care ne spune să nu mâncăm “că o să ne pară rău după” și cea care ne spune să dăm iama-n bunătăți pentru că “doar o dată pe an e Crăciunul”.
Adevărul e simplu: sărbătorile nu sunt momentul pentru mâncat pe ascuns, vinovăție și mese cu numărat de calorii. Nici pentru excese fără sens. Ele sunt despre bucurie, despre gusturi care vin din tradiție, despre o masă împărțită cu oameni dragi.
Așa că hai să vorbim despre cum poți să mănânci ca un om normal. Nici ascet, nici neglijent, doar așezat.
Nu mai demoniza sarmaua. E doar o sarma.
Sarmaua nu e bau-bau. Conține varză, carne, orez și condimente. Dacă pui în farfurie două-trei și le mănânci cu plăcere, nu se întâmplă nicio tragedie metabolică. Problema nu e sarmaua, ci mentalitatea „dacă tot am început, hai să fac ravagii”. Mănâncă ce vrei, dar decide cu mintea limpede, nu impulsiv.
Friptura nu trebuie tratată ca o competiție sportivă
În Ardeal, e o vorbă: „numa-ncet, că nu-i concurs”. Și asta se aplică la fix în cazul meselor de sărbători, când ne vine să dăm iama-n mâncare de parcă ar veni sfârșitul lumii. Friptura e doar friptură. Ia o porție, pune alături o salată, respiră, vorbește cu oamenii din jur. Chiar nu e concurs și nimeni nu împarte medalii pentru „cea mai mare bucată mâncată-n cel mai scurt timp”. Important e cu cine mănânci, nu cât.
Cozonacul: prieten, nu dușman
Cozonacul e desertul care unește generațiile. Bunicile îl dospeau cu orele, noi îl cumpărăm din magazin sau îl facem pe repede înainte. Dar tot ne emoționează mirosul lui.
Ia o felie. Da, o felie întreagă, nu un colțișor vinovat. Dacă îți place foarte mult, ia încă una mai târziu. Problema nu e cozonacul, ci obiceiul de a-l ronțăi în picioare, la 12 noaptea, doar pentru că e acolo. Când îl mănânci cu bucurie, corpul îl primește altfel.
Nu e nevoie să guști din toate “ca să fie bine”
Una dintre cele mai mari presiuni când ești invitat la masă este trecerea prin întregul meniu, iar meniul nu e de ici, de colo, ci cu multe, multe feluri: “ai gustat din salată?”, “ai mâncat piftie?”, ”aoleu, dar nu se poate să nu guști și ciorbița”, ”caltaboș ai pus în farfurie?”, ”cine mai vrea fripturică”, „tai acum și cozonac”, „hai că vine tortul” — de parcă nu mai e Crăciun dacă lipsește o îmbucătură. Chiar nu trebuie să guști din tot. Mănâncă ce-ți place cu adevărat. Ce nu-ți spune nimic, lasă în farfurie. Plăcerea nu se împiedică în politețuri.
Dacă știi că vine o masă mare, nu te duce nemâncat
E greșeala clasică: “astăzi nu mănânc nimic până la cină, ca să compensez”. Rezultatul? Ajungi rupt de foame și dai iama în tot ce prinzi. Mănâncă normal peste zi: un mic dejun bun, o gustare, o supă la prânz. La masa festivă vei avea stomacul calm, nu în modul “hai să recuperăm cât pentru tot anul”. Corpul liniștit ia decizii mai bune.
Stai jos și mănâncă încet. Sună banal, dar schimbă totul
Foarte multe excese se întâmplă pentru că mâncăm în picioare, pe lângă masă, printre discuții, printre vizite. În momentul în care te așezi, tai ritmul. Mănânci conștient, îți asculți corpul, te oprești la timp. O masă normală nu se mănâncă în trei minute, ci se savurează în tihnă.
Alege “porția mică și bună”
Mai bine o sărmăluță bună decât cinci mediocre. Mai bine o felie de cozonac cald decât trei felii reci, mâncate în grabă. Mai bine un pahar mic de vin, care-ți face plăcere, decât două mari care te amețesc. Plăcerea adevărată e mereu în calitate, nu în cantitate.
Mișcare? Da, dar nu pedeapsă
Crăciunul nu trebuie compensat cu 18 minute de alergare pentru fiecare sarma. Dar nu e nici despre mâncat - zăcut la televizor - mâncat iar. Rupe ritmul cu o plimbare, ieși la aer, dă câteva ture prin cartier să vezi luminile. Mișcarea făcută cu plăcere e sănătoasă. Mișcarea făcută din vinovăție e doar presiune.
Și, cel mai important: nu transforma mâncarea în stres
Sărbătorile sunt rare. Vin o dată pe an. E normal să mâncăm altfel, să gătim altfel, să simțim altfel. Mâncarea nu trebuie să fie o sursă de vinovăție sau de anxietate. E un limbaj al familiei, al tradiției, al gesturilor mici care aduc oamenii la aceeași masă. Mănâncă ce iubești, cu măsură și bucurie, alături de oameni care te fac să te simți bine. Asta înseamnă să mănânci ca un om normal de sărbători — și e cea mai frumoasă formă de echilibru.
Foto: Freepik
