În acest episod din podcastul Magic People cu Ruxandra Rusan, psihologul și psihoterapeutul Mariana Costenco ne ajută să punem nume unei stări prin care tot mai mulți trec: burnout. Nu e doar „am obosit, dorm un weekend și-mi trece”. E o epuizare care atinge mintea, corpul și emoțiile și care, netratată, ne poate deconecta de la tot ce contează: sens, bucurie, relații.
Mariana începe simplu: echilibrul nu e o destinație, e un proces – îl pierdem și îl recâștigăm. Iar după zile grele, un gest mărunt - mișcare în pas alert până acasă, Pilates, o conversație cu o prietenă - poate să ne readucă în prezent. În burnout însă, aceste mici ritualuri nu mai sunt suficiente: dormi opt ore și tot te trezești sfârșit, mănânci corect, faci mișcare, dar parcă „nu mai ai suflet în tine”. Devitalizare – așa numește Mariana sentimentul acela de gol care înghite entuziasmul și pofta de viață.
Important: burnoutul nu înseamnă doar “prea mult muncă”. E dezechilibrul dintre cerințele care vin din toate direcțiile (serviciu, casă, responsabilități personale) și resursele pe care le avem – timp, odihnă, sprijin, sens. Sunt oameni care muncesc enorm fără să ajungă la burnout; diferența o fac semnificația și reciprocitatea: simt că efortul are rost și primesc ceva înapoi – recunoaștere, progres, bucurie.
Cum îți dai seama că nu e doar o perioadă grea, ci burnout? Nu se întâmplă peste noapte; e gradual. Corpul trage primul semnal: dureri recurente, somn tulburat (sau prea mult), trezire fără energie, oboseală care nu cedează. Apoi, psihicul: ceea ce înainte te entuziasma nu te mai atinge. Întrebările devin apăsătoare: “Ce fac aici? Mai are sens? Pentru cine trag?” E o pierdere a semnificației – și asta doare.
Există tipare de risc. Unele profesii cu uzură emoțională – medici, profesori, terapeuți – te pun zi de zi în contact cu suferința și neputința. La fel, anumite stiluri de personalitate: perfecționism rigid, critic interior aspru, viață trăită exclusiv prin verbul „a face”. Dacă pleci de acasă cu agenda plină și te întorci la fel, fără niciun moment de hedonism sănătos (o pauză adevărată, o plăcere mică, o întâlnire care te hrănește), terenul e pregătit pentru epuizare.
Trăim într-un mediu care nu ajută. Excesul de informații și știrile alarmiste ne țin amigdala în gardă, ca și cum am sta permanent față în față cu un pericol. Fără igienă informațională, intrăm fie în hiperactivare („trebuie să fac totul acum”), fie în paralizie („nimic nu mai are rost”). De aceea, spune Mariana, e vital să ne alegem ritmuri și limite: când, cât și ce consumăm.
Ce rol are corpul în prevenție și recuperare? Cheia e somnul – suficient și regulat. Mișcarea și alimentația susțin, dar ordinea contează: Somn → Mișcare → Alimentație. Somnul non-REM repară corpul, REM (mai lung spre dimineață) repară psihicul. Miza nu e “să bifezi 7 ore”, ci să îți reconstruiești igiena somnului și să îți lași sistemul nervos să se liniștească.
Greșelile frecvente când vrem să ne ajutăm singuri: compulsia. Prea mult sport pentru un corp deja epuizat, diete drastice pe un organism flămând de resurse, programări stricte care ignoră intuiția corporală. În loc să ascultăm corpul, tragem de el și mai tare. Uneori, cel mai curajos lucru este să ceri ajutor: când ai încercat ce știai, când rețeaua de sprijin nu ajunge, când simți că rămâi fără aer. În terapie, primești oglindire, claritate și exercițiul sănătos al autonomiei – nu „fac singur orice”, ci „pot să fac și știu când să primesc sprijin”.
3 pentru acasă
1. Bucuria e medicament. Oboseala cronică nu se vindecă doar cu somn, salate și pași. Caută zilnic ceva care te încântă cu adevărat.
2. Micro-plăceri zilnice. 5–10 minute rupte conștient din ritm: cafeaua în liniște, o melodie preferată, o plimbare scurtă, o rază de soare la geam. Mici, dar consecvente.
3. Igienă informațională. Taie consumul de știri negative și alege surse de informare care nu te sperie inutil.
Burnoutul e mai prezent decât credem – și nu e un eșec personal. E un semnal că sensul are nevoie să fie reîmprospătat, că ritmul are nevoie de pauze, că relațiile ne pot ține la suprafață. Cu somn bun, mișcare cu măsură, micro-plăceri, limite digitale și, la nevoie, ajutor profesionist, revenirea e posibilă.
Episolul integral aici:
