În ultima vreme, am avut tot mai des senzația că sunt un ibric uitat pe foc. Mă trezesc și adorm cu un oftat. Colegii de la birou par mai gălăgioși, oamenii mai agasanți, cafeaua prea slabă.
Poate, dacă aș fi la munte, cu picioarele într-un pârâu rece, nu m-ar deranja atât de tare că vecinul de sus pornește bormașina sâmbătă la ora 7. Dar sunt aici, în oraș, cu muncă, deadline-uri și un soare care pare să nu aibă milă de nimic.
Căldura, creierul și nervii noștri
Cercetătorii au studiat legătura dintre temperaturile ridicate și stările emoționale. Se pare că atunci când creierul nostru e ocupat să țină corpul cât de cât răcorit, alocă mai puțină energie pentru reglarea emoțiilor. Pe scurt: ne consumăm resursele doar ca să rezistăm fizic, iar pentru „zen” nu prea mai rămâne nimic.
Vara mai vine cu o presiune subtilă: toată lumea pare să fie plecată undeva. Instagramul ți se umple cu apusuri de pe plaje îndepărtate (în timp ce tu stai la coadă la hipermarket), storie-uri cu prosecco în Grecia (în timp ce tu toci morcovi pentru ciorbă), copii în bazine gonflabile și părinți relaxați, în timp ce tu ești pe canapea, transpirat, cu laptopul în brațe, încercând să-ți potolești frustrarea.
Această senzație că rămâi pe loc când lumea întreagă se mișcă poate fi profund dezamăgitoare. Fără să-ți dai seama, transformi o simplă zi de lucru într-un teren minat de comparații. Și devine greu să-ți mai găsești bucuria în lucrurile mărunte.
Lipsa rutinei ne dă peste cap
Dacă ai copii, știi exact ce spun. Vara nu mai ai program de trezit, de școală, de teme. Ceea ce, la prima vedere, sună destul de bine. Numai că se mănâncă la ore aleatorii, se doarme puțin, se umblă mult. Iar dacă lucrezi, această ruptură de ritm poate deveni sursă de stres: vrei să lucrezi, dar ai nevoie să jonglezi cu ore de supraveghere, plictiseală sau conflicte spontane.
Lipsa rutinei ne face să simțim că nu mai avem control. Iar treaba asta, combinată cu căldura, e rețeta perfectă pentru iritare.
Ce putem face? (Fără să fugim pe o insulă)
1. Nu nega iritarea – valideaz-o. Nu trebuie să zâmbești forțat. E normal să simți că ai răbdarea mai scurtă și că-ți scade rezistența la frustrare. Împreună cu valul de căldură vine și valul de emoții. Dacă le recunoști, ai deja un pic de control asupra lor.
2. Mini pauze la umbră. Chiar dacă nu poți pleca din oraș, crează-ți o oază. O cafenea cu aer condiționat, o bancă sub un copac, 10 minute cu picioarele într-un lighean cu apă rece și un strop de ulei esențial la alegere. Creierul tău are nevoie de respiro.
3. Limite digitale. Redu scrolling-ul pasiv în rețelele sociale. Nu e vorba doar de invidie inconștientă, ci de un fel de amărăciune existențială hrănită constant când te tot uiți că alții au și tu (încă) nu.
4. Planifică un lucru mic, dar special. Nu trebuie să fie o vacanță exotică. Poate fi un picnic de seară, o baie cu spumă, un film clasic la cinema, o seară de dans acasă.
5. Hidratare, somn, blândețe.
Serios. Nu mai subestima cât de mult te ajută să dormi bine, să bei apă rece și să-ți spui, din când în când: „E ok. Fac tot ce pot.”
Până la urmă, vara e frumoasă, chiar dacă uneori e și greu de dus. Cu tot soarele ei. Cu toate postările de vacanță. Cu toată dezordinea termică și emoțională. Și dacă tot nu poți pleca în vacanță, poate poți rămâne. Cu tine. Cu puțin mai multă răbdare. Cu un evantai imaginar și o inimă care încă bate, chiar dacă transpiră. Încet-încet, trece și asta. Iar la iarnă, ne va fi dor de vară. Pentru că suntem oameni!
