1. Cum te simti inainte de concertul de la Sala Radio? Ce inseamna pentru tine acest moment?
Mă simt extrem de emoționată, dar totodată sunt fericită și recunoscătoare ca trăiesc acest moment. Concertul de la Sala Radio e mai mult decât un eveniment — e o împlinire a unui vis ce a pornit încă din copilărie. E punctul în care imaginația unui copil, ce nu vedea atunci limite, devine acum realitate prin Cinestezia Symphonic, primul concert cinematic pop simfonic din România. Un concert în care îmbin trecutul și prezentul meu muzical, un concert care încununează ani de muncă și care simt că va deschide noi drumuri pentru mine. Iar acest moment înseamnă curaj. E incredibil pentru mine ca voi urca pe scenă alături de 70 de muzicieni - orchestra simfonica, cor, sectie ritmica, bas - și ca voi putea să spun o poveste extrem de personala, compusa din suflet, spusă prin sunet și emoție. Sala Radio are o încărcătură simbolică enormă. E un templu al muzicii. Să ajung acolo cu proiectul în care am pus tot ce sunt — ca artist, compozitor, pianistă și om — e un vis transformat în realitate.
2. Ce ne poti spune despre conceptul show-ului? Ai pregatit ceva special pentru publicul de pe 25 Mai?
Show-ul de pe 25 mai e, fără îndoială, cel mai amplu și mai complex proiect pe care l-am pus în scenă până acum. Este un concert care îmbină muzica de film cu vocea live, orchestra simfonică, corul, basul și tobele — dar merge dincolo de muzică. Am pregătit o experiență sinestezică completă, în care sunetul și imaginea se contopesc. Vom avea proiecții video cu conținut generativ AI, iar fiecare piesă va avea propria lume vizuală, creată special pentru a amplifica emoția. Totul este construit în jurul trăirii — iar ceea ce ne dorim cu adevărat este ca publicul din sală să poată evada, măcar pentru câteva clipe, și să călătorească într-o altă lume: cea personala.
3. Cum arata o zi obisnuita pentru tine in perioada de pregatiri pentru un concert de amploare?
E o perioadă intensă, dar plină de sens. Aș zice că e un maraton cu inima deschisă. N-aș mai putea numi „obișnuite” zilele dinaintea unui concert de asemenea amploare — pentru că dinamica se schimbă complet. Responsabilitățile sunt foarte variate: de la listele nesfârșite de „to do”, organizare, repetiții cu orchestra și discuții cu dirijorul pe partituri, până la întâlniri cu echipele de PR, marketing, sunet, lumini și proiecții. Se adaugă sesiunile foto și video, fitting-urile pentru ținuta de scenă și multe altele. Norocul meu este că am alături o echipă extraordinară, care face ca totul să funcționeze până la cele mai mici detalii. Eu spun mereu: pre-producția este cheia succesului oricărui proiect.
4. Exista o piesa din repertoriu care are o semnificatie aparte pentru tine? Daca da, care anume?
E o alegere grea, pentru că fiecare piesă pe care am scris-o are o încărcătură emoțională specială și marchează o etapă din viața mea. Dar dacă ar fi să aleg una care mă definește profund în acest moment, ar fi How Far. Este o piesă-manifest despre curajul de a merge până la capăt pentru a-ți îndeplini visul, indiferent de obstacole. Vorbește despre forța aceea invizibilă, de care de multe ori nici nu suntem conștienți, care ne face să nu renunțăm, chiar și atunci când pare imposibil. E o întrebare repetitivă, aproape ritualică — how far, how far, how far — care mă urmărește constant și îmi amintește de ce fac muzică, de ce lupt, de ce urc pe scenă. Dar How Far nu e doar despre mine. E despre noi toți — toți cei care visăm. E o piesă prin care sper ca unii oameni să găsească curajul sau speranța că pot, într-adevăr, să își îndeplinească visurile. Pentru că totul începe cu o întrebare: Cât de departe ești dispus să mergi pentru visul tău?
5. Ai emotii inainte de a urca pe scena? Cum le gestionezi?
Da, am emoții de fiecare dată când urc pe scenă. Și cred că e un semn bun — înseamnă că îmi pasă cu adevărat. Emoțiile fac parte din proces, iar în timp am învățat să nu le resping, ci să le transform. Le las să curgă prin mine și le canalizez în muzică, în interpretare. Nu consider emoțiile un obstacol, ci un combustibil. Mă ajută să fiu prezentă, să simt fiecare notă și să mă conectez sincer cu publicul. Iar în momentul în care intru pe scenă, ating clapele pianului și încep sa cânt, totul devine liniște — și pură vibrație.
6. Cum simti ca a evoluat muzica ta in ultimii ani? Ce ai invatat despre tine prin muzica?
Muzica mea a evoluat foarte mult în ultimii ani, atât în ceea ce privește sound-ul, cât și în ceea ce privește mesajul pe care îl transmit. Am trecut de la un univers strict clasic, la un mix de genuri, explorând mai multe direcții. Cinematic pop a fost o descoperire profundă pentru mine, un mod prin care am reușit să combin pasiunea mea pentru muzica de film cu latura mea pop, creând ceva ce simt că este cu adevărat „al meu”. În acest proces, am învățat foarte multe despre ce înseamnă autenticitatea și despre cum muzica poate să fie o formă de auto-explorare. Am învățat că nu trebuie să îmi fie frică de necunoscut sau de vulnerabilitate, pentru că acele momente de deschidere sunt cele care rezonează cel mai profund cu publicul. Când îți permiți să te exprimi complet, fără masca perfecțiunii, se creează o conexiune reală, iar asta este ceea ce îmi doresc cel mai mult. Sa fiu eu.
7. Publicul tau pare tot mai numeros si dedicat. Cum rezonezi cu energia oamenilor la concerte?
Este o mare bucurie pentru mine să văd cum publicul devine tot mai numeros și mai curios să descopere acest nou stil muzical pe care îl pun pe scenă: cinematic pop. Emoția pe care o trăiesc atunci când îmi scriu după concerte sau când vin în culise doar ca să schimbăm câteva cuvinte, este de neprețuit. Am văzut mereu o lumină în privirea lor — aceeași lumină pe care o am și eu când cânt sau când vorbesc cu pasiune despre muzica mea. Cred cu tăria că muzica poate muta munți, și iată că, încet încet, fenomenul prinde contur: oamenii se aduc unii pe alții la concerte, pentru că acolo se întâmplă ceva care i-a atins profund. Relația cu publicul este, poate, cea mai profundă și emoționantă parte a acestei meserii. Fiecare concert este un schimb de energie — un act de iubire necondiționată. Prin sunet, eu ofer tot ce am, iar publicul îmi răspunde. Se creează un spațiu comun, aproape sacru, în care nu mai suntem separați: devenim o singură vibrație. Și cred că oamenii simt asta. Iar în această vibrație, găsesc puterea să merg mai departe și confirmarea că ceea ce fac are sens.
8. Dupa concertul de la Sala Radio, ce urmeaza pentru tine? Ne poti dezvalui o parte din planurile tale viitoare?
Concertul de la Sala Radio e un moment de vârf pentru mine. Dar după acest spectacol, turneul Cinestezia continuă — ajung în orașe noi, mă întâlnesc cu un alt public, iar fiecare concert poartă emoția unei prime întâlniri. În paralel, pregătesc câteva lansări de piese și fac pași, zi de zi, pentru ca muzica mea să ajungă cât mai departe — atât în sens concret, cât și simbolic. Așa că explorez posibilitatea unor concerte internaționale și, în același timp, încerc să îmi clădesc o prezență tot mai solidă pe scenele din țară.
Acesta e doar începutul unui drum pe care îl construiesc pas cu pas, cu speranța că muzica mea va continua să aducă lumină acolo unde este nevoie.
