Pe termen scurt, poate părea că pedeapsa rezolvă comportamentul problematic. Însă s-a constatat că, dacă nu depistăm cauza pentru care copilul refuză să coopereze, mai devreme sau mai târziu comportamentul inadecvat va reapărea într-o formă sau alta.
Așa că primul lucru pe care ar trebui să-l facem în momentul în care copilul are un comportament problematic este să vorbim cu el. Să încercăm să înțelegem ce-l determină să reacționeze în felul acesta, să încercăm să aflăm cum vede el lucrurile. De multe ori, discutând cu copiii vom constata că ei vin cu soluții la care noi nici nu ne-am fi gândit.
Îl întrebam deseori pe băiatul meu când era mic cum ar fi acționat el dacă ar fi fost părintele și copilul lui s-ar fi purtat nepotrivit. În felul acesta, aflam și care erau nevoile lui, dar și cauzele care au dus la respectivul comportament.
Comportament nepotrivit = atenție
Vorbiți cu copiii, acordați-le atenție, observați-i de fiecare dată când au un comportament adecvat, punctați acest lucru și nu veți mai fi nevoiți să recurgeți la pedepse, oricum ele nu ajută.
Avem tendința de a observa mai degrabă când copilul se poartă nepotrivit, pe când atunci când se joacă frumos, când își face ordine în cameră, când își strânge jucăriile, când își ajută sora/fratele considerăm că așa este firesc și nu spunem nimic. E important însă să nu uităm că noi întărim acel comportament despre care vorbim cel mai des.
Dacă îi transmitem că nu e în stare de nimic, că face greșeli peste greșeli, că nu se poate descurca, că este conflictual, că nu este cooperant, dacă îi reproșăm că nu stă liniștit, ca alții. copilul se va comporta exact în acest mod, căci pentru el este importantă atenția noastră și va face orice pentru a o obține.
Consecințe logice
Ce facem, însă, dacă am încercat metodele de mai sus, dacă ne-am ascultat copilul, l-am încurajat, i-am fost aproape și totuși continuă să aibă un comportament inadecvat?
Apelăm la consecința logică a faptelor sale. Discutăm cu copilul despre ce urmează să se întâmple dacă nu face ce am agreat împreună. Fără să ne supărăm, îi transmitem că el este responsabil pentru comportamentul lui și că este alegerea lui cum își dorește să decurgă lucrurile.
De exemplu, dacă știm că avem un copil care trage de timp când trebuie să ieșim undeva, îi transmitem că dacă nu va fi gata la ora stabilită nu veți mai putea ieși în parc, la petrecere, la întâlnirea cu prietenii lui.
Dacă trage de timp înainte de ora de culcare, nu va mai fi timp pentru povestea de seară.
Daca nu își strânge jucăriile, i le veți strânge, dar vor fi puse deoparte până când el va fi pregătit să aibă grijă de ele într-un mod adecvat.
Dacă este responsabilitatea lui să ducă gunoiul și refuză, îi puteți spune că nu puteți găti până când nu va fi gunoiul dus.
Dacă nu se trezește la timp dimineață pentru a merge la școală, va fi certat de profesor și va lua absență.
Dacă nu-și va face temele, va primi o notă mică.
Dacă nu se va comporta adecvat cu cei de vârsta lui, aceștia îl vor respinge.
Dacă, din cauza timpului petrecut pe dispozitive nu se va pregăti pentru test, va trebui să-i limitați timpul de acces la ecrane.
Dacă va ieși afară fără pulover când bate vântul, îi va fi frig.
Dacă își pierde frecvent lucrurile, consecința va fi că va trebui să îndeplinească anumite activități, astfel încât să strângă bani pentru a le înlocui.
Dacă nu-și pune hainele murdare în coșul de rufe, nu vor fi spălate la timp. Și exemplele pot continua.
Să avem însă grijă, să nu cădem în capcana de a deghiza pedeapsa în consecință logică. Mesajele de genul: „Îți arăt eu ție că dacă nu îți termini la timp temele nu mai ieși cu prietenii" nu funcționează.
Ton blând, dar ferm
Toate acestea i le transmitem copilului cu blândețe, dar în același timp cu fermitate. Și foarte important, nu ne lăsăm impresionați de supărarea copilului. Consecvența este unul din cele mai importante lucruri în procesul de creștere a copiilor. Și ei, ca noi, au nevoie de claritate. Nu putem să ne purtăm într-un fel astăzi și în alt fel mâine. De fapt, putem, dar și pentru asta, ca pentru orice alt lucru vor exista consecințe.
Revenind la întrebarea de la începutul articolului, pedepsele nu ajută, așa cum nici recompensele nu sunt eficiente. Ce ajută cu adevărat este să le permitem copiilor să încerce, să greșească și să experimenteze ce se întâmplă când fac lucrurile cum consideră ei.
Folosirea consecinței logice, spunea Rudolf Dreikurs, este o reorientare a modului de a gândi.
Îmi amintesc de un băiețel de 4 ani căruia i-am făcut o evaluare și care mi-a spus la un moment dat: „eu îmi pedepsesc bona când nu face ce vreau eu așa cum mă pedepsește tata pe mine: o pun la colț".
Așa că, indiferent de cât de bune sunt intențiile noastre și eu cred că nu există părinți care să le facă rău intenționat propriilor copii, trebuie să fim atenți la metodele folosite, căci copiii sunt foarte buni observatori, iar noi suntem pentru ei cele mai importante modele.
Sigur, în abordarea metodelor potrivite ne adaptăm în funcție de unicitatea fiecărui copil, de contextul situațional.
Recompensele potrivite la momentul potrivit
Deși, în general, consider că recompensele nu ajută copilul să învețe să fie responsabil, au fost situații în care m-am văzut nevoită să apelez la această metodă.
Când băiatul meu era în clasa a II-a, am hotărât împreună că va merge la un After School pentru a-și face temele acolo, căci nu lucra singur, noi ajungeam destul de tarziu de la serviciu, el avea și alte activități și lucrurile nu decurgeau chiar cum ne-am fi dorit. Doar că el venea cu temele nefăcute și de la After, căci pentru el era important să fie cu ceilalți, să se joace, să faca orice altceva numai să nu scrie și după școală.
Așa că obiectivul pentru care îl duceam nu era îndeplinit și am fost nevoită să schimb strategia. Am renunțat la After și i-am propus să-i dau o sumă modică pentru fiecare zi în care el se pregătește adecvat pentru școală până ajungem noi acasă. În zilele în care nu era gata la timp, consecința era că îmi dădea el mie suma respectivă.
În acest caz, recompensa a funcționat.
A învățat în felul acesta să-și planifice sarcinile, să-și organizeze activitățile, să-și gestioneze timpul și chiar să se descurce cu a-și face planuri legate de ce va face cu banii strânși. La sfârșitul anului școlar și-a cumpărat o bicicletă. Pentru noi, a fost un câștig pe termen lung modul în care comportamentul lui a fost modelat de această decizie.
Am dat acest exemplu pentru a sublinia importanța adaptării la unicitatea fiecărui copil și fiecărei situații. Un lucru este cert, consecința logică folosită într-o manieră adecvată este un instrument extrem de util, căci îi ajută pe copii să se pregătească pentru viață.
Foto: Freepik
