Cel mai bun ascultător este cel care reușește să își înțeleagă și să își conțină propriile emoții. Cel care poate să se autoregleze în timp real și reușește să folosească cât mai puține dintre lupele prin care se uită la celălalt.
Practic, reușim să fim un bun ascultător atunci când renunțăm la propriile adevăruri și acceptăm că există adevăruri subiective care le pot contrazice pe ale noastre.
A ști să asculți este o abilitate care se poate învăța. Pare firesc, la fel ca respiratul, dar deseori ne trezim în situația în care fie ne simțim neascultați, fie nu știm să ascultăm și suntem gata să dăm sfaturi, să intervenim, să rezolvăm. Fără ca cineva să ne ceară toate acestea.
Înainte de a fi prezent într-o astfel de întâlnire, asigură-te că ai resursele necesare de a fi prezent/ă. Dacă în viața ta există ceva ce te copleșește, ce îți consumă resursele, cel mai înțelept este să amâni sau să anunți că în acel moment nu poți fi conținător, nu poți fi sprijin.
Cum „arată” ascultarea reală
Concret, din punctul meu de vedere, o ascultare activă este prezentă atunci când:
- Validăm emoțiile persoanei din fața noastră și nu ne grăbim să îi spunem că „nu e OK ce simte” sau că „eu, în locul tău, m-aș simți altfel”.
- Lăsăm propriile experiențe deoparte și nu încercăm să le suprapunem peste povestea ascultată, doar ca să arătăm că știm noi cum e mai bine pentru celălalt.
- Nu îi cerem celui pe care îl ascultăm să facă „eforturi”. Este deja acolo pentru că se simte neputincios, pentru că e posibil să nu aibă resurse și deja presiunea e prea mare.
- Putem manifesta compasiune, ceea ce înseamnă că singura intenție este să ușurăm suferința prin prezența noastră.
- Asigură-te mereu că înțelegi ce ți se spune, iar atunci când ai spațiu, cere permisiunea de a verifica („din ce ai spus până acum, eu am înțeles că...”), dar fără a emite judecăți sau a folosi un limbaj pasiv-agresiv (de ex.: „din ce spui, mie mi se pare că tu ai început cearta”).
- Nu oferi sfaturi și soluții, mai ales dacă nu ți se cer.
- Toată atenția ta este în spațiul întâlnirii (nu pe telefon sau cu ochi în altă direcție).
Când poți interveni
Să fii un bun ascultător nu înseamnă că nu există dialog, însă acest dialog e de dorit să se întâmple din spațiul blândeții și al disponibilității afective față de persoana vulnerabilă. Posibilele intervenții se dorește a fi făcute cu delicatețe și nu cu orice preț. Uneori, cealaltă persoană are nevoie doar să fie ascultată și/sau îmbrățișată.
Prima întrebare, care poate stabili cursul discuției este: Cu ce te pot ajuta, ce ai nevoie de la mine?
După care, întrebări utile pot fi: Cum te simți acum? Ce simți că te-ar ajuta? Povestește-mi mai multe despre..., Ce crezi că aș putea face eu pentru tine în acest moment?
Dacă simți nevoia de apropiere fizică, de exemplu o îmbrățișare, cere permisiunea celuilalt. În momentele vulnerabile, unele persoane au nevoie de spațiu, iar atingerile corporale pot accentua disconfortul.
Dacă vrei să fii acel ascultător de folos, lasă discuția să curgă după nevoile persoanei vulnerabile și pune pe pauză propriile nevoi. Poate veni acel moment în care veți face schimb de roluri și de abia atunci vei înțelege cât de mult contează toate aceste detalii.
Foto: Pexels
