Burnout-ul este un termen folosit în mod obișnuit pentru a descrie o stare de epuizare fizică și emoțională, precum și o scădere a motivației, a eficienței și a satisfacției în ceea ce privește munca sau alte activități importante. El poate să apară nu doar la locul de muncă, ci, spre exemplu, poate afecta părinții care se simt copleșiți de cerințele parenting-ului.
Burnoutul nu este specific exclusiv adulților, din păcate poate afecta și copiii, încă de la vârstă școlară mică.
Totuși, manifestările și cauzele sunt diferite de ale adulților.
Copiii pot suferi de burnout din motive variate, cum ar fi o presiune din zona școlară/academică determinată de așteptări prea înalte ale profesorului sau ale părintelui față de nivelul real al copilului, activitățile extracurriculare, cum ar fi practicarea unui sport de performanță, frecventarea unui număr mare de opționale sau probleme personale pe care nu știe sau nu poate să le gestioneze.
Câteva dintre semnele care pot indica prezența sau instalarea burnoutului la copii sunt:
• Scăderea performanței școlare – Confruntați cu burnoutul, aceștia nu mai țin pasul și rezultatele obținute sunt mai slabe decât înainte (nu mai asimilează conținuturile noi). În timp, își pot pierde motivația și interesul pentru activitățile școlare și pot începe să evite temele școlare.
• Schimbări în comportament precum: iritabilitatea, agresivitatea sau retragerea socială.
• Schimbări în rutinele/programul de somn și alimentație: de la dificultăți în a adormi, la trezirea cu greutate în pofida unui program adecvat de odihnă, scăderea/dispariția poftei de mâncare sau consumul sporit de alimente (la modul general sau dintr-o anumită categorie).
• Scăderea sistemul imunitar, ceea ce poate duce la frecvente episoade de boală, cum ar fi răceli sau infecții.
• Lipsa interesului pentru activități extra curriculare, tradus prin pierderea interesului pentru activitățile pe care le făcea cu plăcere în trecut, sporturi sau hobby-uri.
Dacă semnele de mai sus nu s-au instalat încă, probabil vă întrebați cum ne dăm seama dacă am încărcat prea mult programul copilului. Nu ne dorim, evident, să îi împingem spre acest balaur numit burnout.
Câte activități sunt prea multe activități?
Spre frustrarea noastră, a părinților, nu există un număr la care să ne raportăm. Depinde de vârstă, de temperament, de nevoile individuale, de nivelul de implicare, dar și de stresul asociat cu fiecare activitate în parte. Un opțional de limba engleză impus pentru a ajunge la un anumit nivel nu va avea același impact precum un opțional de arte la care copilul dorește să meargă pentru că se simte talentat și este validat constant.
Orele de kinetoterapie sau practicarea unui sport pentru care nu există o înclinație sau pentru care nu posedă abilitățile necesare nu se compară cu practicarea unui sport pentru care copilul este înzestrat.
Este important să le asigurăm copiilor suficient timp pentru activitățile de bază: școala, odihna, mesele, timpul în familie și, foarte important, timpul pentru joc liber pentru a-și dezvolta abilitățile sociale și de adaptare.
Ajută mult conexiunea pe care o avem cu ei, pentru a avea, din când în când, un dialog. Așa putem să ne dăm seama cum se simt în legătură cu programul lor și să ajustăm numărul de activități în funcție de aceste feedback-uri și de bunăstarea lor generală.
Copilul are nevoie de:
- timp alocat pentru teme (și acesta trebuie calculat în mod realist, în funcție de nivelul copilului, ritmul de lucru, capacitatea de concentrare a atenției),
- timp de joacă (de preferință în aer liber, în compania altor copii)
- timp de conectare cu noi, părinții.
Timpul care rămâne este cel alocat pentru alte tipuri de activități. Un program organizat după acest tipar, în lipsa unor alți factori (probleme în familie/personale), țin copilul într-o zonă de echilibru.
Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" scria Lucian Blaga. Hai să încetinim goana după performanță și să privim devenirea copilului ca pe un maraton, nu ca pe o cursă de viteză! Au timp să devină orice-și doresc!
Foto: Pexels
