Nu prea există părinți care să nu-și iasă din fire sau să nu se confrunte cu emoții de care nu sunt deloc mândri. Lipsa de răbdare, oboseala și stresul nu fac casă bună cu nevoia copiilor de a ne apăsa, uneori, cele mai sensibile butoane.
Am invitat-o pe Ioana Maria Olteanu, psihoterapeut, să povestească despre rolul furiei. Este o emoție care ascunde, deseori, nevoi neîmplinite ale părintelui și ne arată că trebuie să fim mai atenți la noi înșine. Când furia apare la copii, demonstrează că au nevoie de autonomie și să experimenteze emoțiile din spectrul mai greu acceptabil de către cei din jur. Pentru că de la noi învață cum să fie fericiți, furioși, triști sau veseli.
Înțelegerea copilului și jocul terapeutic sunt temele evenimentului „Copiii - Miraculoși și Provocatori”, organizat pe 18 și 19 martie, sub egida Societății Române de Analiză Jungiană, când vine la București Dr. Audrey PUNNETT, din Statele Unite.
Din punctul de vedere al Ioanei, care nu e un fan al rețetelor universale (toți oamenii sunt diferiți și reprezintă o poveste de viață unică), există trei ingrediente universale la care e bine să fim atenți când devenim părinți:
1. Să nu faci copilul pentru tine, ca să-i poți da drumul să aibă viața lui (poate cel mai greu lucru din viața unui părinte)
2. Să-i oferi copilului prezență și conectare (nu mereu, evident, dar timpul de calitate are un rost esențial)
3. Să respecți individualitatea copilului, chiar dacă nu corespunde cu așteptările tale
„Toți avem dreptul să greșim, dar și șansa să reparăm”, spune Ioana Maria Olteanu.
Copiii au cea mai directă legatură cu zonele noastre inconștiente. Ei se conectează la cine suntem, nu la cine zicem că suntem.
De aceea, e foarte important ca părintele, când greșește, țipă la copil sau îl bruschează, să caute să repare, să discute cu copilul și să-i explice de ce a reacționat așa și că nu e o reacție acceptabilă nici din partea părintelui, nici din partea altor oameni. Violența, fizică sau verbală, lipsește copilul de demnitate, îl umilește și duce, în timp, la pierderea încrederii în părinte și a respectului de sine. Ioana spune: „Prin comunicare și conectare, poți transforma momentele în care dai greș în ocazie de învățare și de vindecare. A deveni părinte e o mare ocazie de dezvoltare personală pentru că un copil te provoacă să te dezvolți ca nimeni altcineva. Iar să încerci să descrii maternitatea cuiva care nu crește un copil e ca și cum ai încerca să descrii America înainte să fi fost descoperită”.
Ascultă podcastul Magic People și află cum să navighezi între minunile și provocările cu care vine la pachet părințeala!
