Mulți dintre noi simțim că ne luptăm cu morile de vânt, încercând să-i determinăm pe cei mici să citească. Ne frustrăm, îi frustrăm, iar fericirea și starea de bine, a lor și a noastră, par să ne alunece printre degete.
Ce ar fi să schimbăm puțin perspectiva? Dacă, în loc să ne concentrăm pe ceea ce ar fi bine să facă ei, ne-am concentra pe ce putem noi să facem? Uneori, putem simți că nu stă în puterea noastră să influențăm cât de mult citește copilul nostru, însă întotdeauna vom putea controla cât de mult le citim noi copiilor noștri.
Un studiu realizat în 2004 concluzionează importanța rolulului pe care îl au părinții în ceea ce privește cititul: lectura părinților crește abilitățile copilului de lectură și alte abilități cognitive.
Rezultatele cercetării indică o conexiune directă între citirea de către părinți și rezultatele școlare ale copiilor, indiferent de venitul părinților, de nivelul de educație sau de mediul cultural al acestora.
Lectura noastră dezvoltă abilitățile de ascultare, atenția și concentrarea copilului, cu implicații nu doar în lectură. Auzim des: Copilul acesta pare să nu mă asculte! Ne chinuim, apoi, să rezolvăm un aspect care se poate dezvolta natural, fără suferință și personalizare. Copilul învață să se concentreze pe vocea părintelui, pe mesajul transmis, fără să simtă vreodată că adultul încearcă să-l manipuleze sau că-i ține morală, ca atunci când încercăm să-l învățăm abilitatea de a asculta într-un mod artificial, care ajunge să pară mai degrabă o luptă pentru putere decât educație.
Cum ajută să le citim copiilor
Prin lectura noastră, dezvoltăm vocabularul copilului într-un ritm alert. Contextele de viață ne permit folosirea unui număr destul de limitat de cuvinte, însă cărțile ne duc în situații pe care ne-ar fi dificil să le recreăm. Toate acestea se transformă în experiențe similare cu cele de viață, care contribuie nu doar la dezvoltarea cognitivă și a limbajului, ci stimulează dezvoltarea socială și emoțională, putând fi folosite și cu rol terapeutic. Această activitate întărește relația părinte - copil. Stăm lângă el, fără agendă, detașați de problemele zilnice și trăim o poveste. Oglindim pentru copil povestea.
Ce să le citim copiilor?
La început, cărți pe care, în orice moment, ni le-ar putea lua din mână pentru a le citi singuri (dacă au învățat să citească), apoi cărți pe care nu s-ar aventura să le citească singuri, copleșiți, poate, de dimensiunea cărții. Îi putem antrena și pe ei în lectură folosind metoda citirii dialogate.
În paralel cu lectura, contribuim la formarea unui cititor prin vizitele la librărie, bibliotecă, lansări de carte, ateliere cu autori. Ajută să ne vadă citind, să creăm un spațiu primitor pentru momentele de lectură, asocierea cu ceva plăcut – o cană cu ceai/lapte cald, o păturică moale și pufoasă.
Ține de noi să creăm un timp zilnic pentru lectură și să-l ajutăm pe copil să-și vadă progresul prin crearea unui raft de lectură, care se umple pe măsură ce el citește.
Pentru copiii care se opun foarte mult și nu vor să exerseze cititul există „pastila” de lectură. Atunci când suntem bolnavi, aplicăm un remediu care ne însănătoșește. În cazul lecturii, „tratamentul” este cititul în doze mici. În fiecare zi, se administrează nici mai mult, nici mai puțin decât 5 minute de lectură. Nu creăm un cititor peste noapte, însă eforturile mici și constante duc la rezultate mari.
Majoritatea părinților încetează să le citească copiilor în momentul în care aceștia pot face asta singuri, unii chiar mai devreme, la începutul călătoriei, crezând că acest lucru îi va motiva să citească mai repede sau mai bine. Eu spun că, atunci când nimic nu pare să dea roade, să vă amintiți să le mai citiți puțin!
Foto: Pexels
