2 alegeri proaste de bune

Toate alegerile pe care le facem în viață au un substrat care spune ceva despre noi. Inclusiv alegerile (aparent) proaste!

Share

Uite ce-o să facem azi: te uiți la câteva alegeri proaste de-ale tale. Poate deja le vezi binele din spate, poate nu încă. Oricum ar fi, acest exercițiu îți va da forță interioară și încredere. Durează câteva minute și, dacă ești aici, înseamnă că e pentru tine.

O să-l parcurgi pentru două arii: relații și carieră. Ia ceva de scris lângă tine, fă, pentru câteva minute, pauză de la orice altceva și hai. 

Întâi, despre relații

Ce alegere proastă ai făcut, de-a lungul vremii, nu contează când? Alege una sau două, dacă sunt conectate. 

Cum te simțeai/te simți în relație? Scrie tot ce vine, fără punct și virgulă.

—----------------------------------------------------------------------

Eu am ales să intru într-o relație, acum 20 și ceva de ani, deși mintea mea spunea NU. Dar corpul și sufletul ziceau DAAAA. Am ales varianta asta.

Cu tot clișeul aferent, au fost extaz și agonie. Iubire adâncă și respingere la fel. Vino aici, lasă-mă în pace. Eu devenisem expertă la încărcat și descărcat lucrurile mele în și din mașină (de fiecare dată, convinsă că trebuie să plec sau să mă-ntorc). El devenise expert la dispărut cu zilele. Fără să răspundă la telefon, fără să dea vreun semn. Apoi urma împăcarea, cu toată dulceața și amarul incluse. Cum ziceam, extreme. Cu toate astea, îmi era suficient să mă așez lângă el - chiar și după mulți ani de la despărțire - și să mă simt acasă. În siguranță și stabilitate. 

Ai înțeles deja de ce am ales să ies din relația aia. Mintea spunea NUUUU. Corpul și sufletul ziceau DAAAA. Le-am ascultat tot pe ele.

S-a lăsat cu atacuri de panică, prelungite mulți ani. Stima mea de sine era la cote mult sub zero (din cauza a cine am ales să fiu în relație, nu pentru decizia de a spune stop). A urmat depresia.

Acum puțin timp, m-a lovit conștientizarea. Datorită acestor două alegeri, am avut acces la cele mai profunde valori ale mele: libertatea și încrederea. Până atunci, nici nu știam că le am, deci nici vorbă să le respect. Și mă refer aici la ambele sensuri. Libertatea și încrederea pe care le pretind ȘI pe care le ofer. Necondiționat. Așa am devenit o mamă cu care copiii chiar vorbesc și spun ce au pe suflet.

Așa am devenit omul căruia ceilalți i se confesează, uneori cu lucruri pe care nu le-au mai spus nimănui vreodată. Așa am ajuns la încredere și acceptare, cu care încă mă împrietenesc.

Acum e rândul tău. Ce ți-a arătat/îți arată despre tine această relație sau aceasta despărțire? Ține minte, orice răspuns e bun și te duce undeva. Scrie tot ce vine.

Apoi gândește-te: cum te ajută/te-a ajutat relația asta să te înțelegi mai bine?

Fă exercițiul asta. O să te accepți și iubești mai mult, garantat.

Acum, despre carieră

Exercițiul continuă pe alt palier. Ce alegere proastă ai făcut în cariera ta?

Dacă te uiți din afară, să spunem că ești Dalai Lama (toți suntem, de fapt), ce i-ai spune variantei din tine care a făcut această alegere? Ce adevăr interior sau ce frică te-a determinat să faci această alegere? Amintește-ți, te rog, că orice răspuns e bun și te duce și mai aproape de cine ești tu, cu adevărat.

Dacă e o valoare personală, o vei recunoaște imediat și o vei onora. Dacă e o teamă, o vei recunoaște și o vei accepta. E primul pas către vindecare sau evoluție, mai bine (spune-i cum vrei tu să-i spui).

Acum te întreb: ce alegi să faci cu aceste conștientizări? Știi ce, nici măcar nu e musai să faci ceva. Pot să rămână subiecte incerte, poate de reflecție, până când o să știi. Întotdeauna ajungem să știm. Întotdeauna. Așa că-ți zic, la final: spor la prostii! 



Share