Trăim într-o perioadă în care totul pare să poată fi simplificat la câțiva pași. 3 pași ca să fii mai încrezător, 5 pași ca să îți găsești scopul, 7 pași ca să îți schimbi viața. Este un tip de conținut pe care îl vedem peste tot pe social media, în cărți, în cursuri, în podcasturi. Este ușor de consumat, ușor de înțeles și promite ceva ce ne dorim cu toții: rezultate rapide și ușoare. Iar dacă se mai adaugă și „fără efort” deja pare soluția ideală. Dar există o problemă. Viața reală nu funcționează în pași atât clari la toată lumea, nu are cum, suntem diferiți.
Și totuși, continuăm să fim atrași de acest tip de mesaj.
De ce prind atât de bine „cei 3 pași”?
În primul rând, pentru că simplifică. Creierul nostru caută constant să reducă complexitatea. Într-o lume în care avem foarte multe opțiuni, informații și decizii de luat, ideea că există o formulă clară, rapidă și ușor de urmat este extrem de atractivă și ne scutește de mult efort personal. Pe principiul: „spune-mi tu ce să fac și o să fac.” Cu aceste soluții ne simțim mai mult în control pentru că ne fac să credem că, dacă urmăm pașii corecți, vom ajunge la rezultatul dorit rapid și fără prea multă durere.
Pentru unele lucruri, pașii simpli chiar pot funcționa. Pentru schimbări mici de suprafață, pentru a înțelege mai bine un aspect, pentru lucruri exacte și care nu depind de niște experiențe personale, traume sau blocaje adânci. Dacă vrei să îți organizezi ziua, să îți creezi o rutină sau să înveți o abilitate nouă, structurile de tip „3 pași” sunt utile și îți pot ușura viața.
În al doilea rând, este vorba despre felul în care comunicăm. Mesajele simple, clare și structurate sunt mult mai ușor de livrat. „3 pași” sună mult mai bine decât „un proces complex, diferit pentru fiecare persoană, care poate dura luni sau ani”. Este mai ușor de dat click pe ceva ce pare rapid și accesibil.
Și, într-un fel, nu este nimic greșit în asta. Problema apare atunci când confundăm accesibilitatea și rapiditatea cu profunzimea. Schimbările profunde, pe zona de dezvoltare personală, rareori se întâmplă în 5 pași pentru toată lumea. Uneori chiar e nevoie de luni sau ani să lucrezi cu tine astfel încât să poți alege diferit sau să faci anumite schimbări care să dureze. Mie, personal, mi-a fost foarte dificil să scriu conținut sau să ofer soluții de acest gen, pentru că știu că nu e așa realitatea, că nu pot promite ceva în 3 pași când de fapt e un proces complex, diferit pentru fiecare persoană, care poate dura luni sau ani.
Când vorbim despre lucruri precum: încrederea în sine, relațiile, tiparele emoționale, fricile profunde, blocajele recurente, gestionarea emoțiilor, cunoașterea de sine, realitatea este diferită și multe altele din această sferă, acestea nu sunt subiecte de suprafață. Nu apar peste noapte și, implicit, nu dispar sau se rezolvă peste noapte, iar unele nici nu trebuie să dispară.
De multe ori, ele au rădăcini în experiențe mai vechi, în modul în care am învățat să ne protejăm sau să ne adaptăm la mediul în care am crescut. Și nu pot fi rezolvate doar pentru că ai înțeles intelectual câțiva pași.
Unul dintre cele mai subtile efecte ale acestui tip de conținut este că creează o așteptare nerealistă. Că schimbarea ar trebui să fie rapidă. Că dacă ai înțeles ceva, ar trebui deja să poți aplica. Că dacă nu reușești, înseamnă că faci tu ceva greșit. Că se poate aplica pe orice tip de problemă sau situație. Și aici apare problema reală.
Pentru că atunci când „cei 3 pași” nu funcționează, mulți oameni nu pun la îndoială metoda. Se pun la îndoială pe ei și începe dialogul interior: „poate eu nu pot.”, „poate la mine nu merge.”, „poate e ceva în neregulă cu mine.” Când, de fapt, problema nu este lipsa de capacitate. Ci faptul că procesul este mult mai complex decât pare și are nevoie de atenție, grijă, timp, răbdare și însoțirea potrivită pentru a putea înțelege ce se întâmplă.
Schimbarea reală nu este liniară. Nu se întâmplă în pași clari și ordonați, fără rezistență. Și uneori nu se întâmplă doar pentru că ai decis că de mâine o să fie altfel. De multe ori implică să te întorci la aceleași lucruri de mai multe ori, să observi tipare pe care le repeți, să stai cu disconfortul fără să îl eviți, să înveți lucruri noi despre tine, să aplici, să greșești și să reiei. Este un proces. Unul care cere timp, răbdare și, uneori, însoțirea potrivită.
Atunci, la ce sunt buni „cei 3 pași”?
Paradoxal, ei nu sunt inutili, ci sunt un punct de plecare valid. Pot deschide o conversație. Pot oferi o primă structură pentru cineva care nu știe de unde să înceapă. Pot oferi puțină claritate pentru cineva care nu a lucrat până acum cu el/ea într-un proces de dezvoltare personală. Dar nu rezolvă tot, iar problema nu este că există genul acesta de soluții, ci că sunt prezentate ca soluții complete și garantate de care ai nevoie acum să scapi de ceva sau să rezolvi ceva. Iată o abordare pe care o găsesc sănătoasă pentru 3 pași cu adevărat utili:
1. citești/vezi/auzi ceva care îți atrage atenția și îți dai seama că dorești să lucrezi asupra acelui aspect.
2. folosești acest punct de pornire ca să te informezi mai mult (citești o carte, stai de vorbă cu un specialist)
3. începi adevărata muncă de schimbare.
Așa că recomandarea mea, atunci când vine vorba de dezvoltarea personala, este să iei genul acesta de recomandări ca pe un început legat de un subiect care te preocupă și să continui să lucrezi într-un cadrul sigur, alături de un terapeut sau coach potrivit ție. Apoi vei vedea dacă schimbarea a fost în 3 pași sau nu. Să îți fie de folos!
Foto: Freepik
