Definiția ideii de lux reprezintă o chestiune subiectivă, la fel cum este și definiția succesului. Ține de ceea ce ne dorim, de felul în care vedem viața și, nu în ultimul rând, de ceea ce ne bucură sufletul.
Dacă pentru unii oameni luxul se traduce în ceasuri de sute de mii de euro, bolizi sau insule private, pentru alții poate să însemne o masă copioasă.
Am descoperit că pentru mine, personal, luxul nu implică obiecte pe care ar trebui să le plătesc în rate. Simt relaxare, bucurie și plăcere și când pun cearșafurile curate într-o seară de vineri, cu gândul la weekend, dar și când beau o cafea fără să stau cu ochii în telefon sau când îmi cumpăr un buchet de flori.
Am o teorie pe care viața de om adult mi-o confirmă tot mai des: o mare parte dintre lucrurile care ne fac să spunem „Doamne, ce bine e” sunt surprinzător de ieftine.
Nu toate, evident. O cameră cu vedere la mare într-un hotel superb continuă să coste bani, un bilet la business class spre Tokyo nu poate fi înlocuit cu gândire pozitivă, iar o geantă foarte scumpă rămâne, orice filozofie am construi în jurul ei, o geantă foarte scumpă. Însă mă refer acum la acea categorie de plăceri care reușesc să producă senzația de răsfăț fără să vină neapărat cu prețul lui.
Și, oricât de banal ar suna, în capul listei mele se află serile în care am curățenie proaspăt făcută în casă (tot de mine, desigur) și mă bag în patul curat, după duș, cu o cană de ceai de iasomie. Nu știu exact de ce funcționează atât de bine această vrăjitorie. Doar e același pat, aceeași saltea, aceeași cameră și, foarte probabil, am pe cap aceleași probleme pe care le aveam și ieri. Însă contextul acela de curat, de proaspăt, de aromă de iasomie creează, pentru câteva minute, sentimentul unei vieți bune, așezate, în care totul este posibil, ca un fel de formă domestică de Ritz.
Poate că înțelegem luxul greșit
Multă vreme, luxul a fost legat de preț, raritate și accesibilitate. Mașini, bijuterii, hoteluri, restaurante în care farfuria este enormă, dar mâncarea ocupă aproximativ șapte centimetri în mijloc, iar cineva îți explică vreo două minute ce s-a întâmplat cu bucățica de morcov din stânga frunzei de păpădie. Rucola, pardon.
Însă cred că senzația de lux este ceva mai complicată decât prețul unui obiect. De multe ori, ceea ce face o experiență să pară specială este atenția pe care i-o acordăm. Timpul, contextul, felul în care o pregătim și faptul că, pentru câteva minute, nu facem altceva în paralel.
Cafeaua este un exemplu perfect. Poți să bei o cafea excelentă în timp ce răspunzi la trei mesaje, cauți cheile, verifici vremea și te enervezi că nu găsești încărcătorul. La final, probabil nici nu mai știi ce gust a avut. Sau poți să bei o cafea absolut obișnuită din ceașca ta preferată, lângă geam, zece minute, fără să faci nimic altceva.
Cafeaua este exact aceeași, experiența se schimbă total.
Avem noi, oamenii, acest talent extraordinar de a consuma lucrurile care ne plac în timp ce facem altceva. Mâncăm uitându-ne la telefon, ascultăm muzică în timp ce răspundem la mailuri, aprindem o lumânare parfumată și apoi plecăm din cameră. Nu este nimic greșit, așa arată viața, în general. Dar poate că o parte din ceea ce numim răsfăț este pur și simplu momentul în care nu mai facem trei lucruri deodată.
Nu trebuie să câștigi buchetul de flori
Am senzația că femeile din generația mea au crescut cu ideea că florile se primesc. De ziua ta, de 8 Martie, la aniversare sau, în anumite cazuri, când cineva a făcut o prostie suficient de mare încât situația să necesite trandafiri.
Florile cumpărate pentru tine însăți păreau, nu știu de ce, ușor extravagante. Mai ales într-o cultură foarte practică, în care florile au și defectul incontestabil că se ofilesc. „Dai bani pe ele și peste o săptămână le arunci” este un argument greu de combătut matematic.
Doar că nu tot ce cumpărăm trebuie să supraviețuiască zece ani.
Mi-a plăcut și încă îmi place să intru într-o casă și să văd flori pe masă fără să existe vreo aniversare. O legătură de lalele, câteva frezii, niște crengi verzi într-o vază. Nu trebuie să se fi întâmplat nimic important, tocmai asta e frumusețea.
Iar pentru mine, luxul arată și așa: intru într-o florărie, în drum spre casă și îmi cumpăr singură florile care îmi plac, fără să aștept o ocazie și fără să am nevoie de cineva care să considere că le merit.
Căpșunile sunt mai bune într-un bol frumos
Multă vreme, am cosiderat că prezentarea nu contează atât de mult. Mâncarea este mâncare, iar căpșunile au același gust indiferent dacă le mănânci din caserola de plastic sau le pui într-un bol.
Rațional, afirmația stă în picioare. În viața reală, însă, lucrurile sunt mai complicate.
Mediul în care trăim o experiență influențează felul în care o percepem. Lumina, mirosul, sunetul, obiectele din jur și felul în care este prezentată mâncarea creează context. Nu întâmplător, restaurantele și hotelurile investesc atât de mult în designul locului și al farfuriei. Nu plătim numai pentru mâncare, ci și pentru sentimentul pe care îl produce tot ce se află în jur.
De ce nu am împrumuta o parte din ideea asta și acasă, fără să transformăm cina de luni într-o ședință foto pentru Instagram? Să pui mâncarea pe o farfurie care îți place, să folosești un șervet de pânză sau să bei apa dintr-un pahar, în loc să umbli toată seara cu sticla după tine nu schimbă radical existența. Dar schimbă puțin felul în care trăiești momentul.
Timpul, luxul suprem
Pe măsură ce anii trec, încep să am o bănuială tot mai accentuată: una dintre cele mai luxoase senzații nu poate fi cumpărată dintr-un magazin pentru că este singura resursă care nu se poate cumpăra cu bani: timpul. Sau, aplicat în viața cotidiană, să faci lucrurile fără să te tot grăbești.
Mă gândesc la diminețile în care nu trebuie să sari din pat. La plimbările în care nu avem destinații precise. La cărțile pe care le citim fără să ne grăbim sau la o terasă unde mănânci ceva de prânz și apoi mai stai o jumătate de oră doar pentru că este frumos afară și nu trebuie să ajungi imediat în altă parte.
Într-o lume în care până și relaxarea a devenit eficientă — meditație în șapte minute, antrenament în 15, cină în air fryer în 12 — timpul neoptimizat pare extravagant.
Probabil de aceea ne simțim atât de bine în vacanțe, chiar - sau mai ales- în zilele când nu facem nimic spectaculos. Pentru câteva zile, dispare presiunea următorului lucru de făcut și chiar poți merge să bei o cafea iar după cafea să nu urmeze neapărat ceva.
Ar fi minunat dacă am putea aduce măcar bucățele din această senzație și în viața obișnuită.
Folosește parfumul bun azi
Ideea de a păstra ce e bun pentru ocazii speciale vine dintr-o moștenire culturală profundă: avem lucrurile bune de care nu ne atingem și lucrurile pe care le folosim zi de zi. În casele de la țară, de exemplu în casa străbunicilor mei, existau camerele de oaspeți, situate în „casa mare”. Acolo totul era aranjat la linie, ca într-un muzeu, în timp ce viața adevărată se desfășura în „casa mică”: bucătăria și un dormitor minuscul.
Chiar dacă noi avem un apartament, parte din felul acesta de a gândi s-a păstrat. Cine nu are un set de prosoape noi, păstrate pentru musafiri? Sau un set frumos de cești, undeva în dulap? Ori o lumânare parfumată prețioase, care nu se aprinde pentru că e prea frumoasă? Să nu mai vorbim despre parfumul scump, păstrat pentru ocazii sau rochia bună care așteaptă un eveniment suficient de important?
Sigur că are sens să avem grijă de lucrurile care ne plac. Dar există o limită după care grija se transformă în amânare și ajungem să păstrăm lucrurile bune pentru o versiune mai festivă a vieții noastre.
Eu zic așa: aprinde lumânarea. Folosește ceașca. Dă-te cu parfumul bun într-o zi în care singurul plan este să mergi la Mega. Obiectele frumoase nu primesc medalie pentru longevitate și nici nu ne vor mulțumi că le-am ținut impecabile într-un dulap timp de 17 ani.
Micile luxuri chir pot începe cu lucrurile pe care le avem deja. Pe lângă lucruri, improtantă este și atenția pe care le-o acordăm lor și nouă înșine. Ceea ce face un lucru obișnuit să pară special este faptul că suntem, în sfârșit, acolo când se întâmplă. Adevărul este că viața nu este alcătuită atât de mult din vacanțe, aniversări, nunți, Revelioane și cine memorabile. Este alcătuită mai ales din zile de luni când mergem iar la birou, din zile de marți când rămânem fără mîncare și trebuie să gătim, din zile de joi când cea mai mare plăcere e să te uiți la un serial. De aceea susțin că viața bună poate fi și vineri, când schimbăm cearșafurile înainte de culcare. Serios: unele forme de lux au elastic la colțuri.
Foto: Magnific
