De ce au copiii tantrumuri și cum le putem face față?

Atunci când trăiesc emoții intense și nu știu să le gestioneze, copiii au, adesea, crize de tantrum.

Share

În toiul unui tantrum, unii dintre copii simt nevoia să se cuibărească în brațele părinților, alții să fugă cât mai departe, să stea la distanță. Oricum s-ar purta copilul tău, mesajul de care are nevoie este să știe că tu îi ești aproape și că îl iubești.

Ce este tantrumul?

Crizele de furie (tantrumurile) se întâlnesc frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că micuții aflați la aceste vârste sunt încă într-un stadiu incipient de dezvoltare socială, emoțională și de limbaj. Ei nu își pot comunica întotdeauna nevoile și sentimentele, inclusiv dorința de a face lucruri pentru ei înșiși. Prin urmare, devin repede frustrați și dificil de liniștit. Așadar, temutele tantrumuri sunt doar una dintre modalitățile prin care copiii mici își exprimă și gestionează sentimentele și încearcă să înțeleagă sau să schimbe ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Chiar dacă vârsta principală de manifestare a tantrumurilor ar trebui să se termine pe la 3 ani, sunt și copii mai mari care pot avea aceste crize. Și ei pot manifesta crize de furie, pentru că nu au învățat încă modalități eficiente de a exprima sau de a-și gestiona sentimentele. 

De ce apare tantrumul?

Atât în cazul copiilor mici, cât și în cazul copiii mai mari, există o serie de factori declanșatori care pot isca astfel de crize:

  1. Temperamentul influențează cât de repede și de puternic reacționează copiii la evenimentele stresante din jur. 
  2. Stresul, foamea, oboseala și suprastimularea pot îngreuna copiii să-și exprime și să gestioneze sentimentele și să rămână calmi.
  3. Situații cărora copiii nu le pot face față.
  4. Emoții puternice precum îngrijorarea, frica, rușinea și furia pot fi copleșitoare pentru copii.
  5. Anxietatea.
  6. ADHD-ul.
  7. Depresia și starea de iritabilitate (oboseală).
  8. Autismul.

Metode de a face față tantrumului la copii:

Primul pas: analizați situația!

Mai întâi, obțineți o imagine de ansamblu a ceea ce declanșează crizele de furie ale copilului. Profesioniștii din domeniul sănătății mintale o numesc „evaluare funcțională”, ceea ce înseamnă să ne uităm la ce situații din viața reală par să genereze crizele de furie. În special la ceea ce se întâmplă imediat înainte, în timpul și după izbucnirile care ar putea contribui la reapariția lor. Uneori, o privire atentă asupra tiparului crizelor de furie ale unui copil dezvăluie o problemă care necesită atenție: o experiență traumatică, abuz sau neglijare, anxietate socială, ADHD sau o tulburare de învățare. Atunci când copiii sunt predispuși la crize dincolo de vârsta la care sunt tipice, este adesea un simptom de suferință pe care se străduiesc să o gestioneze. Acest efort se întrerupe în momentele care necesită autodisciplina pe care nu o au încă dezvoltată, cum ar fi trecerea de la ceva ce le place la ceva care este dificil pentru ei.

Acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care le puteți face pentru a preveni sau minimiza efectele tantrumurilor la cei mici:

Ajutați copilul să-și înțeleagă emoțiile. Puteți face acest lucru încă de la naștere, folosind cuvinte pentru a eticheta sentimente precum „fericit”, „trist”, „obosit”.

Identificați ce declanșează crizele de furie precum oboseala, foamea, grijile, fricile sau supra stimularea. Încercați să planificați activitățile cu copilul astfel încât să evitați potențialii factori declanșatori, în măsura în care acest lucru este posibil.

Când copilul se descurcă bine într-o situație dificilă, încurajați-l să vorbească despre modul în care se simte și bucurați-vă alături de el pentru reușita sa. De exemplu: „Tocmai te-am văzut construind acel turn din bucăți de lemn, din nou, fără să te superi că a căzut. Cum te-ai simțit? Eu te-am văzut puternic și calm!”

Vorbește despre emoții după o criză de furie când copilul tău este calm. De exemplu: „Ai aruncat acea jucărie pentru că erai supărat că nu funcționează? Oare ai fi putut face altceva?” 

Ajută-l să dezvolte reacții pozitive la stres. De exemplu: „Sunt îngrijorat că întârziem din cauza traficului, dar dacă respir adânc, mă va ajuta să rămân calm”.

Un lucru pe care nu vrem să-l facem este să încercăm să avem o discuție cu un copil care este în plin tantrum. Specialiștii ne sfătuiesc să nu inițiem o discuție cu un copil când acesta nu este disponibil. Poate fi necesar să-l învățați tehnici de rezolvare a problemelor și să le descompuneți pas cu pas pentru ca ei să înțeleagă mai bine cum să gestioneze anumite situații, însă acest proces trebuie să se întâmple când copilul e calm și dispus să interacționeze. 

Foto: Getty Images





Share