Și tu ești obosit/ă în perioada asta? Ai dormit opt ore, te-ai așezat la birou de dimineață, nu ai depus niciun efort fizic intens și, totuși, te simți epuizat/ă. Această oboseală paradoxală este o realitate pe care o trăiesc tot mai mulți oameni. Uneori, cea mai mare formă de consum de energie se întâmplă în mintea noastră. Oboseala mentală este adesea mult mai consumatoare decât cea fizică.
Creierul este unul dintre cei mai mari consumatori de energie din corp. Deși reprezintă un procent mic din greutatea corporală (aproximativ 2%), consumă o cantitate mare de resurse (între 20% și 25%) pentru a procesa informații, a lua decizii, a anticipa pericole și a ne ajuta să supraviețuim. Iar în perioade de stres și incertitudine, acest consum crește enorm.
Pentru a înțelege de ce o zi de stat pe scaun ne poate lăsa complet lipsiți de vitalitate, trebuie să privim modul în care biologia noastră procesează realitatea de zi cu zi. Cercetătorul român în neuroștiințe Dragoș Cîrneci explică faptul că rolul principal al creierului nu este să ne facă fericiți, ci să ne țină în viață. Pentru a ne menține în viață, creierul scanează constant mediul, analizând fiecare stimul pentru a decide dacă suntem în siguranță sau în pericol.
Creierul uman și lumea de azi
Problema omului modern este că aceste pericole s-au schimbat radical. Iar atunci când percepe multe amenințări economice, relaționale, sociale sau emoționale, începe să funcționeze în modul de alertă și supraviețuire. Orice informație ambiguă, orice conflict sau presiune este tratată de creier cu aceeași mobilizare de resurse ca și cum am fi față în față cu un tigru. Acest efort continuu de procesare ne seacă de energie.
Pericolele de astăzi nu mai arată ca în trecut. Nu mai fugim de animale sălbatice. Acum creierul percepe ca amenințări nesiguranța financiară, conflictele din relații, presiunea profesională, viitorul incert, comparația constantă de pe social media, știrile negative, lipsa controlului, teama că nu ne descurcăm în diferite situații noi.
De multe ori, ceea ce ne epuizează nu este acțiunea în sine, ci procesarea mentală continuă din spatele ei. Ruminăm conversații. Repetăm scenarii în minte. Analizăm excesiv decizii. Ne imaginăm ce poate merge prost. Încercăm să anticipăm reacțiile altora. Ne gândim la lucruri nerezolvate. Ținem deschise în minte zeci de „tab-uri” în același timp. Intrăm pe social media să ne relaxăm, vedem o poză din vacanța cuiva, ni se activează comparația, alt proces pe care creierul îl pornește. Și consumă energie pentru toate acestea.
Tensiunile din cuplu, frustrările nespuse la locul de muncă sau lipsa de granițe clare cu cei din jur funcționează ca niște aplicații lăsate deschise în fundalul telefonului. Chiar dacă nu te gândești activ la ele în fiecare secundă, creierul alocă energie pentru a gestiona stresul și anxietatea generate de acea stare de nesiguranță relațională.
Și mai este ceva important: atunci când sistemul nervos trăiește prea mult în alertă, corpul nu mai intră cu adevărat în stări profunde de recuperare și relaxare. Chiar și în momentele de pauză, mintea continuă să scaneze după probleme, amenințări și lucruri de rezolvat. De aceea mulți oameni spun că se odihnesc, dar nu se simt realmente refăcuți.
Cum ne recăpătăm energia
Adevărata odihnă nu înseamnă doar să ne așezăm corpul pe canapea, ci să limităm procesarea continuă a creierului. Psihiatrul Dan Siegel a formulat conceptul de „fereastră de toleranță” pentru a descrie starea optimă în care sistemul nostru nervos este reglat, calm și capabil să proceseze informațiile fără să se epuizeze. Când creierul este bombardat de prea mulți stimuli sau este blocat în conflicte nerezolvate, suntem aruncați în afara acestei ferestre, ajungând fie într-o stare de anxietate și hiper-vigilență, fie secați de energie și lipsiți de motivație.
Pentru a ne reîntoarce în această fereastră de siguranță și a opri risipa de resurse, trebuie să îi oferim creierului dovezi că nu se află în pericol. Soluția pe care o propune Siegel nu este să eliminăm complet stresul din exterior (lucru imposibil), ci să ne lărgim această fereastră de toleranță din interior, prin practici de reglare a sistemului nervos.
Iată și câteva instrumente practice care să te ajute să îți recapeți energia și să mărești fereastra ta de toleranță:
1. Eliminarea stimulilor
Redu intenționat și conștient volumul de informații pe care sistemul tău nervos trebuie să le proceseze zilnic. Oprește notificările de pe telefon, închide televizorul care merge pe fundal în casă și limitează-te la a ține un singur tab deschis în browser atunci când lucrezi. Cu cât elimini mai mult zgomotul ambiental, cu atât creierul va consuma mai puțină energie pentru a discerne ce este important de ce este irelevant.
2. Prezența și mersul conștient
Una dintre cele mai simple metode de a opri ruminațiile este ancorarea atenției în corp și în mediul din jur. Când mergi pe stradă, renunță la reflexul de a asculta un podcast, muzică sau de a vorbi la telefon. Observă clădirile, simte mirosul florilor sau copacilor și felul în care atinge asfaltul sau pământul când mergi. Această mutare a atenției transferă activitatea cerebrală din zona de procesare a fricilor în zona senzorială, oferind cortexului prefrontal o pauză.
3. Respirația conștientă
Felul în care respirăm dictează felul în care creierul percepe realitatea. O respirație scurtă și superficială transmite sistemului nervos un semnal de alarmă, forțându-l să aloce energie pentru supraviețuire. În schimb, exercițiile simple de respirație, acționează ca o ancoră în prezent. Acesta este mecanismul prin care activezi sistemul nervos parasimpatic, spunându-i direct creierului: „sunt în siguranță, poți opri vigilența și poți conserva energia”.
Dacă ai ajuns cu lectura până aici, ai făcut deja un prim exercițiu de reglare a sistemului nervos. Nu ai oprit procesarea informației pentru că cititul în sine este un efort cognitiv, dar ai reușit ceva esențial: ai pus pe pauză ruminațiile mentale. Timp de câteva minute, ai ales să îți ancorezi atenția aici, pe aceste idei, închizând temporar alertele, scenariile catastrofale și agitația din fundal. Această capacitate de a-ți direcționa intenționat concentrarea este exact resursa de care ai nevoie pentru a-ți readuce sistemul nervos în starea de echilibru și a-ți recupera energia. Felicitări!
Acum, că ai ajuns la final, te invit să observi, fără judecată, modul în care a funcționat mintea ta în timp ce ai citit articolul:
1. Unde a fost atenția ta? În timp ce parcurgeai acest text, de câte ori ai surprins creierul încercând să fugă către o sarcină nerezolvată de la birou, un conflict recent sau o grijă legată de ziua de mâine?
2. Cât a rulat pilotul automat? Dacă ar trebui să rezumi ideea principală a articolului, o poți formula clar sau simți că au existat paragrafe pe care ochii tăi le-au scanat în timp ce mintea procesa cu totul altceva?
3. Simți nevoia să recitești anumite rânduri pentru că atenția a fugit în altă parte și ai citit fără să reții?
Foto: Freepik
