De câte ori nu am auzit „abracadabra” când eram copii și visam că putem transforma lucrurile cu o simplă baghetă? Ei bine, magia nu e doar despre celebrul personaj Harry Potter sau despre trucuri de iluzionism, ci este o poveste veche de mii de ani care ne arată cum au încercat oamenii să înțeleagă și să controleze lumea din jurul lor.
Să ne întoarcem în timp, undeva cu 40.000 de ani în urmă.
Oamenii din epoca preistorică nu aveau telefoane, dar aveau ceva mult mai interesant: credința că pot influența realitatea prin imagini și ritualuri. Picturile rupestre cu animale nu erau reprezentate doar pentru pura plăcere estetică. Imaginile aveau un scop magic, de pildă reprezentarea bizonului sau a mamutului făcea parte dintr-un ritual de vânătoare, o încercare de a influența realitatea prin puterea simbolului. Amuletele și figurinele de fertilitate descoperite în situri arheologice foarte vechi ne arată, de asemenea, că magia era profund legată de supraviețuire: fertilitatea în rândul clanului/tribului, protecția în cadrul vânătorii sau a înfruntării unor dușmani etc.
Totodată, aceste prime practici magice constituiau o formă primară de a da sens unui univers pe care strămoșii noștri nu îl puteau explica altfel.
Mult mai târziu, în Egiptul Antic, magia a căpătat o structură complexă. Nu mai vorbim de „improvizații” artistice, ci de formule scrise cu precizie, incantații codificate și preoți specializați care păstrau cunoștințele sacre. Textele magice egiptene conțineau formule pentru aproape orice situație: de la alungarea șerpilor până la protecția în călătoria spre lumea de dincolo. Grecii și romanii au preluat multe dintre practicile magice ale lumii orientale, adaptându-le propriei culturi. Tăblițele magice din lumea greco-romană erau extrem de populare - inscripții pe plăcuțe de plumb în care se cereau pedepse pentru dușmani sau rivali ori erau invocate „legări”, pentru a atrage favorurile persoanei iubite. Papirusurile magice grecești ne relevă un amestec fascinant de zeități grecești, egiptene și orientale, invocate în cadrul unor ritualuri magice.
În Evul Mediu european, magia a trăit o perioadă contradictorie. Pe de o parte, apare așa-numita „magie naturală”, un cumul de cunoștințe despre proprietățile plantelor și mineralelor, adesea combinate cu astrologia. Mulți dintre practicienii acestei magii naturale erau vindecători autentici care foloseau remedii pe bază de ierburi. Pe de altă parte, perioada medievală a fost marcată de nașterea stereotipului vrăjitoarei: femeia bătrână care prepară poțiuni misterioase. Adevărul este că multe dintre aceste „vrăjitoare” erau doar femei cu anumite cunoștințe de medicină tradițională, ce trăiau însă într-o societate patriarhală, competența lor fiind privită așadar cu suspiciune și teamă, atât de autoritățile laice, cât și de cele religioase.
Renașterea a adus o transformare radicală în istoria magiei: aceasta devine un subiect de studiu pentru intelectuali și filozofi. Apare astfel „magia intelectuală”, iar „magicienii” sunt personaje celebre precum Marsilio Ficino, Cornelius Agrippa ori Giordano Bruno, oameni care văd în magie o cale de înțelegere a universului, denumind-o adesea „cea mai înaltă artă”. Paradoxal, în aceeași perioadă se intensifică și vânătoarea de vrăjitoare. În timp ce bărbații educați puteau practica „magia naturală” sau „intelectuală” fără consecințe prea drastice, femeile care păstrau tradițiile ori superstițiile populare erau persecutate.
După lupta din cadrul creștinismului vestic între catolici și reformați, practicile magice (mai mult sau mai puțin intelectuale) vor ieși avariate, iar Iluminismul și dezvoltarea științei moderne vor marginaliza preocuparea pentru magie. În plus, ce părea odinioară un fenomen supranatural devine explicabil prin intermediul științelor: de exemplu, alchimiștii devin chimiști, astrologii devin astronomi, iar magia e privită cu scepticism și condescendență. Însă în secolul al XIX-lea apare un fenomen surprinzător: revigorarea interesului pentru ocultism. Mișcări precum Golden Dawn sau cercurile ocultiste din Franța readuc magia în atenția elitelor intelectuale. Aici nu mai vorbim de magia tradițională, ci de o sinteză complexă între diferite științe oculte și filozofie ezoterică.
Apariția cinemaului și dezvoltarea literaturii fantasy în secolul al XX-lea vor face ca magia să-și găsească, până în prezent, un nou cămin: cultura pop. De la universul cărților și filmelor cu Harry Potter la bine-cunoscutul joc The Witcher, magia domină narațiunile fantastice contemporane. Literatura, filmele și jocurile video au transformat-o într-o industrie de miliarde de dolari. Deși știm că vrăjile și practicile magice nu funcționează, continuăm să fim captivați de acestea pentru că magia răspunde unor nevoi profund umane: dorința de control asupra destinului propriu și al altora, și chiar dorința de control asupra naturii.
Cristian Vechiu, Doctor în Teologie şi Studii Religioase, este lector la Fundația Calea Victoriei, unde va susține cursul O scurtă istorie a magiei, începând cu 14 ianuarie.
Foto: Freepik
