Antoaneta Olteanu, etnolog și profesor universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Departamentul de Filologie rusă şi slavă, autor și lector la Fundația Calea Victoriei, face o incursiune fascinantă în vechile credințe ale românilor, din vremuri în care universul era perceput ca o lume fantastică, populată de entități binevoitoare sau malefice, de strigoi, iele, morți vii și vârcolaci. O lecție de istorie și cultură care vă va îmbogăți mintea cu o călătorie în timp și în inima naturii umane.
Este un episod ieșit din tipar pentru că vorbim despre lumea satului de altă dată, dintr-o perspectivă inedită: magia populară românească.
Veți afla mai multe despre ce rol juca magia în viața satului, în înțelegerea lumii, în tratarea bolilor sau în ceea ce oamenii simțeau că este o „îndreptare” a destinului, despre cum sunau descântecele, cum se „fura” puterea magică și de ce continuăm să spunem și azi: „vorbești de lup și lupu-i la ușă”. Sau cât de logic era, de fapt, să crezi că ursitul ți se va arăta „de unde latră câinii”!
Magia era folosită pentru protecție, vindecare, dar și în scopuri mai puțin nobile. Uneori, devenea o bătălie pe viață și pe moarte între cele mai pricepute vrăjitoare ale satului. Însă până la uneltirile complicate, cu rost nu tocmai posibil de justificat după legile morale, veți fi suprinși să aflați că micile gesturi pe care le facem și azi ca să ne poarte noroc sau să ne ferească de rele vin din vremuri străvechi și sunt desprinde din ritualuri magice populare. Cele mai multe dintre ele au sens, odată explicate, și demonstrează o încercare naivă de a îmblânzi forțele universului, ale naturii și de a tempera spaime existențiale universale precum moartea, boala, singurătatea sau sărăcia.
Dacă acest episod de poveste vă va convinge să aflați mai mult despre străvechea magie populară românească, găsiți cursul Anoanetei Olteanu aici.
Foto: Roxana Neacșu
