Toţi cunoaştem ponderea mare pe care Moş Crăciun, mai ales în lumea contemporană, o ocupă în ansamblul sărbătorilor de iarnă. Cu atât mai interesant este să aflăm de unde vine, cu cât în spaţiul românesc există mai mulţi moşi darnici care îi răsplătesc pe copiii cuminţi cu daruri multaşteptate.
Sunt atât de diferiţi, la prima vedere: fiecare are funcţia sa, dar care să fie legăturile dintre Sfântul Nicolae, Moş Ajun şi Moş Crăciun?
Dacă Moş Ajun reprezintă o personificare ad-hoc în spaţiul românesc, o variantă locală a lui Moş Crăciun, văzut ca o ipostaziere a Crăciunului, dar în spirit tradiţional, la care mai târziu s-au adăugat ingrediente religioase, legătura dintre Sfântul Nicolae şi Moş Crăciun este mult mai strânsă.
La catolici şi protestanţi se observă o mai mare bogăţie de practici, în centrul cărora se află, fără îndoială, sfântul dăruitor, cel care, mai târziu, în secolul al XVI-lea, în urma politicii asidue a protestanţilor, a fost împins spre Crăciun, pentru a se suprapune peste mai marea sărbătoare a naşterii pruncului Iisus (aceasta pentru că, pentru adepţii Reformei, cultul şi veneraţia extrem de mare a Sfântului Nicolae, ca şi a celorlalţi mari sfinţi, puteau pune în umbră adevăratele personaje centrale ale creştinismului. De aceea, funcţia centrală a sfântului, aşa cum era performată de sărbătoarea sa – oferirea darurilor – a fost transferată lui Christ kindle, copilul Isus).
Clasică este, pentru Sfântul Nicolae, legenda prin care se spune că, în Patara natală, a făcut cadou unui om sărman, trei nopţi la rând, câte o pungă de galbeni, ca dotă pentru cele trei fiice ale sale, ajunse la vârsta măritişului, lucru ce justifică generozitatea deosebită a viitorului Moş Crăciun (Santa Claus, Sinte Klaas, în ţările anglo-saxone).
Tradiţia mai spune că una dintre pungi, aruncată pe fereastră sau pe uşă, a nimerit într-un ciorap, de unde justificarea acestui recipient agăţat de copii pentru a primi darurile Moşului. Mai târziu, în secolul al XII-lea, călugăriţele franceze şi belgiene au luat obiceiul de a împărţi ciorapi plini cu nuci şi portocale pe la casele sărace.
În lumea anglo-saxonă, Sfântul Nicolae e mult mai popular, cu excepţia englezilor, care continuă totuşi să facă daruri copiilor pentru această zi. Pentru englezi, Santa Claus este cel care face daruri copiilor, de Crăciun. El este reprezentat având barbă albă lungă, îmbrăcat într-o haină de blană roşie, pe cap având o căciulă înaltă de aceeaşi culoare. Unii etnologi englezi cred că nu e vorba numai de o mutare a vechilor reprezentări despre Sfântul Nicolae, ci de o suprapunere peste o divinitate teutonă mai veche, care ar locui în Nord şi ar veni de acolo în perioada sărbătorii pentru a aduce daruri. Alţii îl identifică cu reprezentările gnomilor, din lumea subterană, ale căror atribute ar fi tocmai barba albă şi haina şi căciula roşie.
În spaţiul românesc – în cel ortodox, în general – Sfântul Nicolae nu apare neapărat ca un patron al copiilor. Protector al marinarilor, al negustorilor, începătorul iernii, el este bine reprezentat în calendar cu numeroase practici specifice, sărbătoarea consacrată unui sfânt important neputând rămâne neobservată.
Spre deosebire de catolici şi protestanţi, ortodocşii au păstrat cu precădere natura patronală a sfântului, apărător al navigatorilor şi al comercianţilor, sporadic, şi mai ales sub influenţă germană, dezvoltând şi imaginea sfântului darnic, care îi răsplăteşte pe copii. În spaţiul românesc, de exemplu, legenda care justifică această latură a Sfântului Nicolae este cea având legături biografice, referitoare la ajutorarea fetelor sărace de către sfânt.
Ca şi la alte popoare, prezenţa Sfântul Nicolae în miezul iernii a făcut ca acesta să devină o personificare a acesteia, un mesager al ei (de aici şi prezenţa părului şi a bărbii albe, a calului alb pe care-l călărea), care aducea precipitaţiile de sezon. Prezenţa darurilor aduse copiilor și a nuieluşelor ce-i pedepseau pe cei neascultători este întâlnită cu precădere în mediul urban, fapt ce justifică mai bine originea târzie, de împrumut, a acestui mitologem (unitate narativă fundamentală, elementară și de bază a unui mit, n.r.).
După cum vedem, există deosebiri semnificative între credinţele din jurul Sfântului Nicolae şi cele care-l au ca erou pe Moş Crăciun (Santa Claus). Viaţa aparte a acestuia din urmă a fost generată mult mai târziu, pe un suport urban, în cadrul civilizaţiei americane de tip popular, care a fost mai apoi importată și în spațiul românesc, ca în mai toată lumea.
Antoaneta Olteanu este etnolog, autor, profesor universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti și lector la Fundația Calea Victoriei, unde va susține cursul online Personaje mitologice în basme, începînd cu 4 decembrie.
Foto: Freepik
