De câte ori ai spus „am ales cu capul”? Și de câte ori a fost chiar așa?
Sorin Lucaci, psiholog și scriitor, ne ajută să facem lumină în labirintul emoțiilor și al rațiunii, cele două părți implicate în fiecare decizie pe care o luăm. Invitat la podcastul Magic People, Sorin spune un lucru simplu, dar greu de acceptat: toate deciziile noastre — chiar și cele „calculate” — pornesc dintr-o emoție.
Într-o lume care prețuiește rațiunea, planificarea, logica, e greu să admitem că și cele mai „lucide” alegeri au o rădăcină emoțională. Ne cumpărăm o mașină „practică” pentru că vrem să ne simțim în siguranță. Ne schimbăm jobul pentru că vrem să fim apreciați. Ne despărțim pentru că ne e frică să nu ne pierdem pe noi. Emoțiile nu dispar din ecuație — doar se maschează sub decizii raționale.
Sorin explică frumos că emoțiile sunt un sistem de orientare, nu o slăbiciune. Ele ne spun ce contează cu adevărat. Rațiunea doar traduce acele impulsuri într-un limbaj pe care mintea îl poate accepta. De fapt, nu există o luptă între rațiune și emoție, ci un dans între ele. Când una conduce prea ferm, pierdem echilibrul.
„E interesant,” spune el, „că încercăm să gândim totul până la ultimul detaliu, dar uneori corpul știe primul. Îți simți stomacul strâns, respirația schimbată, pulsul crescut — și totuși spui: n-are nicio legătură, eu decid logic.” Dar corpul nu minte. Emoțiile trăiesc acolo, chiar și atunci când le negăm.
Discuția ajunge inevitabil la felul în care am fost crescuți: băieții nu plâng, fetele sunt prea sensibile, furia e urâtă, vulnerabilitatea e rușinoasă. Toate aceste mesaje ne-au făcut să clasificăm emoțiile în „bune” și „rele”. Dar, spune Sorin, emoțiile nu sunt morale — sunt informative.
Emoțiile nu trebuie pedepsite, ci ascultate. Furia, de exemplu, e un semn că o limită a fost depășită. Tristețea arată că am pierdut ceva important. Iar bucuria ne arată unde vrem să rămânem mai mult.
Ce se întâmplă când nu le ascultăm? Corpul le exprimă în alte feluri. Prin oboseală, anxietate, tensiune. Asta e partea mai puțin poetică a poveștii: emoțiile ignorate nu dispar, ci se mută în tăcere în organism, până când le dăm atenție.
Una dintre ideile mele preferate din episod apare atunci când Sorin vorbește despre empatie. Trăim într-o lume în care oamenii par din ce în ce mai separați, dar empatia — acea capacitate de a simți ce e în sufletul celuilalt — e ceea ce ne ține conectați și sănătoși emoțional. „Când înțelegi ce simte celălalt, nu mai reacționezi automat. Devii conștient. Și în acel moment, ai de fapt libertatea să alegi.”
Este o afirmație care schimbă totul: libertatea nu înseamnă să nu ai emoții, ci să le recunoști fără să te lași condus orbește de ele.
Așa cum spune Sorin, „emoțiile nu sunt dușmani ai rațiunii, ci energia care o alimentează.”
Și poate că aici e cheia echilibrului pe care îl căutăm cu toții: nu să gândim fără emoții, ci să gândim prin ele.
La final, ideea de „om rațional” e mai degrabă un mit de confort. Ne place să credem că avem controlul absolut, că putem explica totul logic. Dar, dacă suntem sinceri, cele mai mari decizii din viață — iubirile, schimbările, plecările — nu le-am luat niciodată doar „cu capul”. Le-am simțit. Iar viața, cu toate nuanțele ei, se trăiește exact așa: simțind, nu calculând.
3 pentru acasă
1️⃣ Ascultă-ți corpul. Emoțiile se simt fizic: în stomac, în respirație, în mușchi. Data viitoare când spui „nu știu ce să aleg”, întreabă-ți corpul ce simte.
2️⃣ Nu judeca ce simți. Nu există emoții „bune” sau „rele”. Există doar semnale despre ce e important pentru tine.
3️⃣ Dă-ți voie să fii emoțional. Rațiunea e un instrument, nu un scut. Emoțiile nu te fac slab, ci uman.
Găsești episodul integral aici:
