Am putea crede că viața a fost ușoară pentru împăratul Marcus Aurelius, nu? Era, în fond, cel mai puternic om al lumii de atunci. Dar, în primul an al domniei sale, Armenia, unul dintre statele cliente ale Romei, a fost cucerită de parți.
Au urmat războiul pentru recuperarea Armeniei, apoi faimoasele războaie cu marcomanii. Toate, în timp ce Aurelius se confrunta cu ciuma antonină ce devasta imperiul, cu dureri fizice cronice și cu o soție ale cărei infidelități erau notorii. Împăratul știa că nu poate controla nimic din toate astea. Ceea ce era în puterea lui, însă, era percepția asupra lucrurilor din jur, modul în care reacționa la ele.
Această practică stoică, precum și celelalte patru de mai jos, te pot ajuta să preiei controlul asupra fericirii tale și să trăiești cea mai bună viață.
1. Percepția
Stoicii știau importanța stăpânirii percepției asupra vieții. Cei din valul târziu - Aurelius, Epictet și Seneca - au scris despre cât de ușor este răpus omul de meandrele existenței. Percepția noastră influențează tot ceea ce experimentăm, așa că de ce să dăm această putere altor oameni sau situațiilor din jur? Antrenarea percepției tale până la stăpânire, nu numai că îți pune calitatea vieții în mâinile tale sau, mai degrabă, în mintea ta, dar te ajută și să-ți atingi obiectivele. Stoicii aveau și un cuvânt pentru asta: hypolêpsis, adică preluarea controlului asupra percepțiilor, gândurilor și judecăților noastre. Stoicii foloseau această practică pentru a face ceea ce alții nu reușeau - să își asume responsabilitatea pentru viața lor.
Sigur că lumea poate s-a schimbat în cei 2.000 de ani scurși de la Marcus Aurelius, dar comportamentul uman, nu.
În fiecare zi, există oameni și lucruri care ne pot bulversa și distrage atenția, dar e în noi puterea de a nu permite ca acest lucru să se întâmple. Totul depinde de reacția noastră. Nu vă asumați responsabilitatea pentru comportamentul altor oameni, asumați-vă responsabilitatea pentru propriul comportament.
2. Virtutea
O să simțim mereu că cei din jur nu se vor ridica la așteptările noastre. Și ei simt la fel despre noi. Așa că, înainte de a permite celorlalți să ne tulbure emoțiile, să ne întoarcem la ceea ce este sub controlul nostru. Să ne întrebăm ce virtute putem practica în acel moment? Aceasta este calea de a deveni un stoic mai bun și o persoană mai bună.
3. Obstacolul este calea
Stoicii știau că obstacolele nu sunt ceva de evitat, ci că sunt, de fapt, oportunități de a evolua și de a deveni mai bun și de a obține succese. Fii, așa cum spune Aurelius, ca Natura, în felul în care ea folosește totul, atât binele, cât și răul, pentru a-și atinge scopul. În fiecare zi întâlnim situații care pot fi interpretate fie ca un obstacol, fie ca o modalitate de a practica virtutea. Continuă să-ți amintești că tu ești naratorul poveștii tale, că modul în care interpretezi ceea ce confrunți depinde de tine.
Acordă-ți timp pentru a face alegerea care îți întărește caracterul și îți sporește autocontrolul. Acestea sunt alegerile care te vor ajuta să vezi oportunitatea în fiecare obstacol cu care te confrunți.
4. Amor Fati – Iubește-ți destinul
Stoicii credeau că o forță călăuzitoare universală ne trage spre ceea ce ne este destinat. Ei comparau această noțiune cu un câine tras de o căruță: fie ne putem înfige picioarele în pământ să ne opunem mersului firesc spre locul în care ne conduce destinul, fie putem accepta soarta, bucurându-ne de călătoria noastră unică. Filosofia asta a ales să accepte, să iubească, să îmbrățișeze calea ce ne-a fost dată.
Sigur, există lucruri în viața fiecăruia dintre noi care ne-am dori să fie diferite la un moment dat. Vrem să fim mai asemănători cu ceilalți oameni, vrem să ne integrăm, vrem să fim admirați. Dar am fost creați în mod unic pentru propria noastră cale. Găsește binele din situația ta și, dacă nu l-ai găsit încă, continuă să cauți. Este acolo!
5. Memento Mori – Totul este trecător
În Meditații, Aurelius are aproape o obsesie pentru vremelnicia vieții. Vorbește despre toți cei pe care i-a întâlnit, cu egourile, iubirile, grijile lor și care acum sunt doar oale și ulcele. Amintește-ți, ești trecător prin lumea asta. Memento mori. Nimic nu contează până la urmă. În modernism am numi gândirea asta extistențialism și ne vin în minte Sartre sau Camus, care și ei, ca și stoicii, ne arată cum permanența efemerului ne îndeamnă să ne trăim cea mai bună viață posibilă. Să renunțăm la grijile banale, să trăim o viață de virtute, să înțelegem și să empatizăm și să ne iubim soarta.
Răzând de micimea noastră în fața eternității ne poate ajuta să vedem oportunitatea din obstacolele noastre. În momentele de bucurie putem folosi Memento Mori pentru a aprecia măreția acestui moment, aici, chiar acum.
A compara viețile noastre cu eternitatea înseamnă smerenie. Ne arată cât de mic este rolul pe care îl jucăm în acest Univers. Și asta este în regulă. Aurelius a înțeles bucuria acestei smerenii, dezvoltând empatia față de toți oamenii, tratându-i cu blândețe (mai puțin pe marcomani) pentru că era capabil să vadă viața obiectiv, realizând că suntem cu toții conectați.
Aurelius și stoicii ne-au oferit practici, idei și exemple despre cum să trăim bine. Să nu mai pierdem timpul. Ne putem transforma viețile chiar de azi.
Mihnea Urs a urmat un master în Filosofia Artelor Frumoase la Universitatea din Toronto şi un master în Istoria Ideilor Filosofice la Universitatea Bucureşti, este lector la Fundația Calea Victoriei și susține din 15 septembrie 2025 cursul Stoicismul: filosofii antice pentru probleme moderne.
Foto: Getty Images
