Am citit pentru prima oară despre skin fasting (un fel de post pentru piele) într-un articol despre minimalism japonez. Ideea era simplă: uneori, pielea are nevoie de o pauză. Nu de o cremă nouă. Nu de un ser cu 12 ingrediente active. Ci de o zi în care să respire, așa cum și corpul nostru are nevoie de perioade de post ca să se regenereze și echilibreze.
Am fost sceptică. Trecusem prin ani de „layering” conștiincios, iar rutina mea de îngrijire avea mulți, mulți pași: toner, esență, ser, booster, cremă de ochi, cremă de față, SPF. Și totuși, pielea mea era reactivă. Parcă obosită. Pe când pielea soțului meu, care se spală pe față la duș, cu gel de corp, nu folosește nicio cremă și niciun activ, pare mereu un pic mai fericită decât pielea mea. Cu toate cremuțele, măscuțele și serurile pe care i le aplic.
Așa că am încercat. Într-un weekend în care n-aveam nimic urgent, am zis: stop. Sâmbătă dimineață, doar apă călduță pe față. Fără nimic. Nici cremă, nici protecție solară (dar nici ieșit din casă). Duminică, la fel. Mă așteptam să-mi simt tenul uscat, să am senzații ciudate. Însă pielea mea nu s-a revoltat. Din contră. Parcă s-a liniștit.
Dermatologii confirmă: o pauză ocazională poate reduce sensibilitatea, echilibrează producția de sebum și îmbunătățește bariera pielii. Nu e un „remediu-minune”, dar e un reset. Pielea are un mecanism propriu de autoreglare și, dacă folosim constant produse agresive sau prea multe ingrediente active, riscăm să destabilizăm echilibrul natural.
Dincolo de beneficiile evidente, am descoperit altceva: cum mă simt eu fără toate acele straturi de retinol, niacinamide, seruri cu acid hialuronic sau esență de mucină de melc. Cum arăt, cum mă privesc. Am stat în oglindă mai mult decât de obicei. Nu ca să corectez, ci ca să observ. Fără critică. Fără filtru. Cu o sinceritate liniștitoare.
În acea pauză, am redescoperit textura pielii mele. Felul în care se simte la atingere dimineața. Culorile discrete care apar fără fard. Chiar și un mic rid – același care, cu câțiva ani în urmă, mă enerva – acum îmi părea parte din poveste.
Știam că Alicia Keys a renunțat la machiaj o vreme și că, în paralel, a început să aibă o rutină de skin fasting o dată pe săptămână. Nu ca să arate perfect, ci ca să se elibereze de presiunea de a arăta într-un anumit fel. Mi-a plăcut ideea. Nu e despre renunțare, ci despre recâștigarea unei relații mai naturale cu pielea ta. Dacă Alicia Keys sau Pamela Anderson au curaj să apară la evenimente sau pe scenă fără machiaj, de ce nu aș încerca și eu să am mai multă încredere în pielea mea și în mine însămi, în general?
Am început să folosesc skin fasting ca pe o tehnică de ascultare. Un fel de „hai să vedem ce are de spus pielea azi, dacă n-o forțez”. Uneori, se înroșește. Alteori, e luminoasă și calmă. Dar, de fiecare dată, mă ajută să revin la mine. La un spațiu în care nu trebuie să repar nimic. Doar să fiu.
Din exeperiența mea, iată cum se poate face un skin fasting eficient:
- Alege o zi în care nu ieși mult din casă și nu te expui la soare.
- Spală-te doar cu apă călduță sau cu un cleanser foarte blând, dacă e nevoie.
- Evită exfolianții sau produsele active înainte cu o zi, ca să nu-ți sensibilizezi pielea.
- Observă ce se întâmplă: cum se simte pielea, ce emoții apar.
Uneori, frumusețea nu e despre adăugat încă ceva, ci despre a lăsa lucrurile să respire. Ca o pauză binevenită în zgomotul asurzitor al lui „cumpără, aplică, corectează”. Și e, poate, primul pas către o îngrijire mai conștientă. Mai atentă. Mai blândă.
Foto: Getty Images
