Il Volo e cel mai de succes grup muzical de pop-opera în acest moment din lume și e pe drumul sigur pentru a prinde din urmă succesul pe care l-au avut înaintașii lor de la Il Divo. După ce au avut un mega-succes la ediția Eurovision din Viena, în 2015, ieșind pe locul 1 în preferințele tele-votului, au început să călătorească prin lume pentru a promova frumusețea muzicii clasice, a operei și a belcanto-ului italian, încercând să atragă lumea, în special generațiile tinere, către ele. Ceea ce pare că le-a ieșit, dacă ne gândim la numărul de spectatori de pe întreg mapamondul care s-au înghesuit în ultimii ani să îi vadă live.
Cei trei italieni care formează grupul, Gianluca Ginoble (28 de ani), Ignazio Boschetto (29 de ani) și Piero Barone (30 de ani) s-au întâlnit 
acum 14 ani, în 2009, în timpul unei competiții televizate când s-au hotărât să formeze un trio de pop-opera. Primul cântec pe care l-au interpretat împreună a fost clasicul napoletan, „O Sole Mio”, inclus și seara trecută în setlist-ul băieților. Show-ul lor de peste două ore a inclus aseară piese clasice italiene, hituri internaționale de la unii dintre cei mai cunoscuți artiști, precum și reorchestrări ale unor piese spaniole. Trecerea prin ele e gândită să spună povestea celor trei tineri din ultimii aproape 15 ani, forța lor vocală atunci când cântă împreună, precum și să pună în valoare calitățile fiecăruia, dar și diferențele dintre ei.
Una dintre cele mai așteptate piese din deschiderea concertului a fost „Il Mondo”, cu care aceștia marchează de mulți ani începutul show-urilor lor. Tinerii au interpretat în 2010 pentru prima oară celebra piesă consacrată de Jimmy Fontana și compusă de acesta alături de Carlo Pes, Lilli Greco, Gianni Meccia în 1965 (arnajament muzical Ennio Morricone). În sine, asta a fost rețeta succesului pentru cei trei tineri. Reorchestrarea în stil belcanto a unor piese celebre de care mulți suntem îndrăgostiți, o tehnică vocală bine pusă la punct, multă carismă și perseverență. Printre clasicele italienești care n-ar fi putut lipsi, s-au mai numărat și „Nessun Dorma”, „Un amore così grande”, „Caruso” și un emoționant omagiu adus compozitorului italian Enrio Morricone, pe „Cinema Paradiso: Love Theme”, din filmul premiat cu Oscar, regizat de Giuseppe Tornatore în 1988.
Cei trei se folosesc de piesele pe care le au incluse în spectacol pentru a-și spune povestea traseului lor muzical de până acum, precum și pentru a explica avantajele și dezavantajele în avea trei personalități diferite care petrec aproape fiecare zi împreună. Printre povestioare, glume și tachinări despre cum aproape totul se împarte între ei, inclusiv mâncarea de la restaurant, care arată bine și pe care vor și ceilalți doi să o încerce, italienii au ales să lase spațiu unor momente solo care să pună în valoare personalitatea fiecăruia. Astfel, dacă în trecut l-am văzut interpretând „Your Song” a lui Elton John, sau „Shallow” de la Lady Gaga & Bradley Cooper, seara trecută Gianluca a cântat „Angels” de la Robbie Williams și „Can’t Help Falling In Love With You”, versiune lui Elvis. Ambele cu aceeași postură de latino-lover care își propune să cucerească toate domnișoarele dintr-o singură privire. În ceea ce-l privește pe Ignazio, acesta și-a ales două piese pentru a aduce un semn de respect artistei Celine Dion și a cântat „All By Myself” și „My Heart Will Go On”, imediat după ce a povestit că „Titanic” e filmul lui preferat și din care a mărturisit și care sunt cele două scene preferate ale sale. Nu are sens să povestim acum în scris care ar fi acelea, dar cred că mulți pasionați de mașini de epocă pot intui sigur una din ele. Nu în ultimul rând, Piero a demonstrat prin solo-urile sale că el e cel cu aportul de „operă” din combinația „pop-opera”.
Două momente s-au remarcat în mod special din cele în care cei trei au fost pe scenă împreună. În diferite puncte ale serii, italienii au ales să dedice un moment tuturor celor care au suferit, au pierdut pe cineva drag sau nu mai sunt printre noi în pandemie, în război, ori în oricare dintre celelalte multe tragedii care au avut loc în ultimii patru ani în lume. Acestora le-au dedicat „Hallelujah”, un cover după Leonard Cohen. Celălalt moment a fost creat în amintirea celui care a marcat generații întregi și istoria muzicii universale prin vocea și carisma lui, precum și în amintirea unuia dintre cei mai mari tenori ai Italiei. Pentru Frank Sinatra și Luciano Pavarotti, au făcut să răsune „My Way”.
Având în vedere că cei trei sunt într-un traseu neîntrerupt prin lume și trebuie să livreze concerte la un anumit standard, elementele regizate depășesc stabilirea setlist-ului. Există artiști care nu se simt confortabil și își doresc să nu aibă parte de prea multă spontaneitate pe scenă. Lucru care vine din dorința de a ști de dinainte că spui o glumă bună care a mai funcționat la alte concerte înainte și e deja testată, că îți știi replica și nu te bâlbâi și chiar că nu te lungești, având astfel control pe cât va dura show-ul tău. E o practică des întâlnită, mai ales pentru spectacolele care implică o echipă mare, cum e și cazul Il Volo, unde o orchestră de peste 20 de oameni e full-time pe scenă. Cu toate astea, riscul acestei practici e mecanizarea glumelor și chiar a rutinei din muzică. Fără să-ți dai seama, ajungi să treci prin fiecare pas al concertului pentru a bifa, tehnic executând ireproșabil, însă fără a mai lăsa spațiu emoțiilor și conexiunii cu publicul.
Ignazio Boschetto: „Stă cineva la intrare să vândă flori? Câte flori există în România?!”
Sala Palatului vândută complet și două seri de succes în Oradea și Cluj n-au fost suficiente pentru românii care au vrut să le arate italienilor cât de iubiți sunt aici. Pe toată durata concertului, după fiecare piesă, zeci de fani au venit la buza scenei pentru a le oferi buchete de flori și cadouri celor trei. În multe momente, aceștia au avut nevoie de ajutor pentru a putea duce toate darurile primite și au mărturisit că iau foarte tare în serios posibilitatea ca data viitoare să vină cu o mașină în plus în care să poată să le pună pe toate. Dacă și în primele două seri au primit la fel de multe flori, ar avea suficientă materie primă pentru a deschide o florărie. 
Cu siguranță favoritul serii la acest capitol a fost Ignazio, care și-a petrecut ziua de naștere pe scenă, seara trecută. Acesta a împlinit 29 de ani la București și la un moment dat a fost atât de copleșit de dragostea românilor încât a întrebat: „E cineva care stă să vândă flori la intrare? Câte flori există în România? O să mai am nevoie de un portbagaj pentru a putea să le car pe toate”
Il Volo nu doar că a reușit să umple trei dintre cele mai mari spații indoor de spectacol din România și să plece cu un munte de flori și cadouri. A reușit să ridice de multe ori sala în picioare, să facă oamenii de toate vârstele să zâmbească și să le dea șansa de a auzi live pop-opera de calitate. La finalul concertului de la Sala Palatului, aceștia au mărturisit că se simt extraordinar la noi și au promis că vor reveni anul viitor pentru a sărbători împreună cu fanii de aici aniversarea celor 15 ani de carieră.
